Love sucks!

Valuri zbuciumate

Mai lasa-ma o clipa.
Mai lasa-ma o zi.
Mai lasa-mi o secunda
de gandire.
Inca un fosnet
al parfumului tau.

Cand nu-ti mai doresti
un lucru, il primesti.
Devii debusolat, de parca
mii de valuri zbuciumate
pe mal te-au aruncat.

Trupurile ne-au adormit
dimineata, dupa ce
muscaturile s-au transformat
in vanatai.

Mintea ne e lipsita
de ratiune.
Inima ne e lipsita
de iubire.
Totul e lipsit
de tot.

Era puternic si, la
umbra lui, am murit
de dragoste.

Civilisation

   From my point of view, the word `civilisation` has different meanings. For example, `civilisation` may be culture, `civilisation` may be love for the people around you, `civilisation` may be respect and tolerance and also, `civilisation` may be history. I do not say the others think or feel like me, but for me, `civilisation` can be a state of mind.
  I think it is profitable to have civilisation classes because we need to know many things about culture, people and world iin general. We cannot live in a cartoon box and say that everything is fine ant the world is perfect because it is not. It is a wild world, as the song says, and we need to know and to learn how to survive. `The History does not teach us what to do, but She teaches us how to avoid doing bad`.
  We need to know things about British civilisation because I think it is the most educated civilisation and the most developed. Many countries are not a `civilisation` in a real way because they are not civilized. To be a `civilisation` you need to know what involves it, what does it really mean in essence not only in appeareance.
  We need to know, I need to know, why Freedom was and is so important, I need to know what William Wallace did to reach it and why his blood was so important for his people. We need to know what does symbolize to shout `Freedom!` in your last moment.

  As a conclusion, `civilisation` may be equal with Freedom and Love. Even if it is hard to know all those painfull things, it is important to do so. You cannot be Human if you are not understand this concept, Actually, `Civilisation` is Humanity.

Revelatie pe inserat

Revelatia s-a-ntamplat
intr-un parc,
pe inserat.

Pentru ca nu vreau,
pentru ca nu pot
sunt incapabila
sa am o relatie.
Sunt incapabila
sa spun non-stop
ca te iubesc pana la adoratie.

Cand spun sa pleci,
vreau sa ramai.
Cand spun ca esti fraier,
inseamna ca-i ceva in aer,
dar tu esti mirobolant.
Cand spun ca esti enervant,
vreau sa spun ca esti amuzant.

Cand spun ca te urasc,
inseamna ca am
libelule in stomac.
Dar nu o sa spun
ca te iubesc pana la adoratie.

Sunt incapabila
sa am o relatie, Revelatie.

Moarte in cuvinte

Vorbele se pierd
in imaturitate(caci esti un copil).
Vorbele se pierd
in minciuna spusa in soapte.

Sarutul se pierde
in noaptea de cristal.
Sarutul se pierde
in gustul amar.

Privirea-ti se pierde
in lacrima sarata.
Privirea-ti se pierde
in scuza rasuflata.

Pana si poezia se pierde
in cuvinte fara sens.
Poezia se pierde
in promisiuni ce pier.

Sentimentele se pierd
unde pietrele-ti zambesc.
Sentimentele se pierd
unde fulgii ma-ncalzesc.

Inima-mi renaste mereu.
E o utopie.

Poezie

Tristetea devine poezie.
Revolta devine poezie.
Disperarea devine poezie.
Remuscarea devine poezie.
Speranta devine poezie.
Moartea devine poezie?

Ce este moartea?
Un sentiment, o stare, o idee?
E sfarsitul sau e tocmai inceputul?
E totul, e nimic?
E cuvantul pe care amarui
chiar l-am simtit.

Ce este poezia?
O idee exprimata in mod direct?
O stare ce te face sa te simti perfect?
sau sentimentul care e oricum,
dar nu concret?

Cand e rosie,
Cand e neagra,
Cand e gri.
Cand te doare,
Moartea devine poezie. Doare.

Ce ti-e si cu prieteneala asta

   Replica celebra a unui prieten celebru. `Ce ti-e si cu prieteneala asta?`
   Mai frate, cand ai prieteni, ai la cine sa apelezi, ai cu cine sa razi, ai cu cine sa plangi si eventual, pe cine sa bati cand ai nervi.
   Cand ai prieteni, aia urla unii la altii ca nu stiu cum sa te ajute si in final, apar de manuta ca sa te scoata pe tine din situatiile limita. Cam asa fac prietenii mei. Uneori imi vine sa-i omor, alteori sa-i pup, alteori sa le zic ca mor fara ei(dar asta suna a manea, deci ma abtin). E fain cand ai prieteni, are cine sa te imite cand incepi sa razi ca un retardat si sa iti scoata ochii ca tu ai nota mai mare la mate(Crina), are cine sa faca misto de tine (Rares), are cine sa te intrebe daca ti-ai facut tema la mate (Denisa), cine sa iti zica ca esti proasta sau ca esti o idioata (Maria),cine sa iti zica cu o moaca adorabila `Love ya bitchhhh!` (Tyo) si cine cu o fatuca sincera `Te iubesc maaa!`(Diana). Nu-i numesc pe toti ca apoi se simt unii prost ca le fac replicile celebre publice.
  Prieteneala e frumoasa cand ai parte de ea, cand are cine sa te ia in brate, cine sa iti deschida ochii si cine sa te faca sa razi. Cand n-ai parte de ea, ei bine, e mai naspa ca stai si te uiti cum au altii parte de prieteni adevarati si tu nu. Si atunci te apuca o depresie din aia de iti vine sa te arunci de pe liceu (gura!ca nu bat apropouri) si eventual incepi sa plangi si sa mananci ciocolata (ca asa e moda prin filmele americane, asa fac pitipoancele, plang si mananca ciocolata).
  Eu mai am un prieten dragut si pufos, il cheama Tom si e cel mai dulce pisoi din lume.Paranteza: Maria taci! E dulce,mai dulce decat tine! Tu ai doar ochii aia verzi frumosi! hai fie, si fundul. E cel mai important barbat din viata mea, tot ce mi-as putea dori. Grijuliu, atent, pufos, amuzant si toate cele. Pacat doar ca din cauza lui trebuie sa imi schimb tricourile cam des ca isi baga gherutele in orice tricou am cand il iau in brate. Ca asa e cu dragostea, dragalestii fiintele dragi. Dragoste, dragi, dragalesti, prea multe dulcegarii, stiu.
   Prieteneala presupune si certuri si chestii pe care nu prea vrei sa le faci. Ca mie una nu-mi place sa urlu la Crina si sa o vad ca face fata aia de catelus plouat cand ai zic ceva ce nu-i convine, dar e dragut cand vine sa imi zici ca sunt scorpie si ca ma iubeste pentru asta. Acum, eu ce sa fac? Nu-mi ramane decat sa le multumesc astora pe care-i numesc prieteni ca ma suporta. :))
  Pentru fete: `Te iubesc, fa bitch!`
  Pentru baieti: `Te iubesc si atat! Merci ca imi salvati viata cand nu-s in stare sa o fac de una singura!`
  Pentru aia care stiu, inca sunt traumatizata!:))

Pentru ca esti un ghimpe in coasta!

    Trebuie sa iti demonstrez ca prietenia e mai mult decat definitiile alea siropoase pe care le dau filosofii sau ce-s aia. Pentru ca prietenia nu reprezinta `Acelasi suflet in doua corpuri diferite`, ca eu nu vreau sa imi impart inima cu tine, ca e doar a mea si nici nu vreau sa stiu ce simti tu cand nici tu nu stii! Prietenia e altfel pentru fiecare. A noastra e ciudata si frumoasa.

   
    Pentru ca tu nu crezi in prietenie si zici ca e o tampenie care nu exista.
    Pentru ca scriu toate astea ca sa iti demonstrez ca prietenia noastra e reala.
    Pentru ca nu te poti abtine sa nu comentezi cand pun eu pe Facebook o melodie superba despre prietenie si incepi sa zici ca alea sunt minciuni.
   Pentru ca `When you`re in need of love they give you care and attention` e o afirmatie adevarata.
   Pentru ca asta faci si tu, desteptule!
   Pentru ca zici ca nu stii sa fii prieten asa cum sunt oamenii normali si nu pricepi ca tocmai asta e ideea, tu nu esti normal, tu esti altfel!
   Pentru ca daca ai fi `normal`, nu ai mai fi tu.
   Pentru ca zicandu-mi ca tu nu stii sa fii prieten si ca fugi de tot ce e sincer si frumos, nu realizezi ca tocmai ai zis ceva sincer si frumos.
   Pentru ca esti prietenul meu in fiecare zi.
   Pentru ca nu stii sa minti sau nu pe mine, cel putin.
   Pentru ca ochii tai nu pot sa minta, doar fac eu pe proasta.
   Pentru ca numai tu ai facut sa sune dragut `Scarba nenorocita!`.
   Pentru ca numai tu ai fi strigat asta in gura mare pe coridor si, sa dea naiba, ma oftic ca nu imi aduc aminte motivul!
   Pentru ca spui ca esti un ratat de care nu-i pasa nimanui si tin sa te informez ca mie imi pasa. Si nu sunt singura, prietene!
  Pentru ca imi arati melodii misto.
  Pentru ca nu vrei sa recunosti ca tii la cineva, dar o faci indirect, prin gesturi.
  Pentru ca stii cate sutiene am si ce culoare au.
  Pentru ca ma tii in brate cand eu iti zic sa imi dai drumul.
  Pentru ca nu vrei sa ma vezi trista si ma faci sa rad.
  Pentru ca atunci cand nu esti prin preajma, iti simt lipsa.
  Pentru ca ai parfumuri misto cu `esenta de Fogas`.
  Pentru ca stii numele fiecaruia dintre fostii mei.
  Pentru ca esti acolo cand am nevoie de tine.
  Pentru ca atunci ca sunt fericita zici ca sunt nebuna, dar atunci cand plang, ma iei in brate si ma intrebi daca am nevoie de ceva.
  Pentru ca ma trezesc intreband instinctiv `Unde e Rares?`
  Pentru ca interpretezi tot ce zic.
  Pentru ca zici ca eu interpretez tot ce zici tu.
  Pentru ca nu ma apucam de debate daca nu erai tu.
  Pentru ca ma faci sa ma simt bine cand nu ma simt bine. (astept sa comentezi la asta)
  Pentru ca imi zici ca arat bine cand eu iti zic ca am fundul mare. (si la asta)
  Pentru ca imi zici ca am picioare frumoase. (Multumesc!)
  Pentru ca ti-e atat de greu sa spui doua cuvinte incat te-as pune sa asculti numai Taxi- Cele doua cuvinte.
  Pentru ca esti un ursulet dragut care ma incalzeste si la propriu si la figurat.
  Pentru ca incepi sa injuri in cele mai penibile momente.
  Pentru ca faci misto de diriga.
  Pentru ca faci complimente in fiecare zi si nici macar nu realizezi ce chestii dragute spui.
  Pentru ca te rogi de mine 3 zile sa te iert si cand o fac, nici macar nu reactionezi.
  Pentru ca te-am dat afara din banca.
  Pentru ca ma tii in brate cand eu iti zic sa ma lasi in pace.
  Pentru ca esti mai varza decat mine la chimie.
  Pentru ca te impiedici si aterizezi la picioarele mele.
  Pentru ca nu te superi cand fac misto de tine.
  Pentru ca eu iti zic ca tin la tine si tu zici `Multumesc!`.
  Pentru ca stiu ce e iubirea.
  
            Te iubesc, prietene!

Labirint

Lacrimile dispar in ploaie
si se contopesc cu o biata picatura,
ce cutreiera aerul
fara pic de anvergura.

Ma gandesc obsesiv la tine.
Sunt intr-un labirint ciudat
cu multe serpentine.

Stai intins pe iarba
si fumezi a mia tigara.
Acesta-i tabloul imaginat
de senzatia c-ai fabulat.

Savurez prajitura cu tradare,
caci e facuta din umana natura.
Cer prea mult ca firava faptura
sa incalce stravechea formula?

Invingatorul e intotdeauna singur;
poate ca si invinsul.
Ajungi la fitil si tragi cu nesat,
antagonistul radios s-a inecat.

Lacrimile dispar in ploaie...

Forget love - I'd rather fall in chocolate!

       Ma simt ciudat, adica am o stare ciudata...sau poate ca eu sunt ciudata. Poate ca imi pun prea multe intrebari, poate ca innebunesc lumea (am niste prieteni pe care daca i-as pierde nu as mai sti cine sunt), imi innebunesc prietenii (si ei, saracii, ma suporta), poate ca e extrem de ciudat ca am ajuns dupa o gramada de timp sa scriu, iar, la persoana I.
    Desi am o stare ciudata si in mintea mea nu e decat `stai chill, femeie!` (replica la care automat imi vine in cap Claudia si atunci imi spun ca o sa ma omoare cineva daca nu ma calmez, Apropo, multumesc!), ma simt bine. Nici macar nu stiu sa definesc acest `bine`, dar ma simt implinita cu ceea ce sunt eu acum. Ma uit inapoi si vad ce drum am parcurs, ma uit inapoi si vad cat m-am maturizat, ma uit inapoi si vad ca am capacitatea de a alege Bine si apoi, imi dau seama ca asta e drumul pe care il parcurgem fiecare dintre noi. Poate ca eu gandesc sau simt prea mult lucrurile astea, ca orice alta chestie pe care altii o numesc `de cacat` care mi se intampla. Daca nu o analizez, nu ma simt eu bine. Eu trebuie sa analizez, daca nu analizez, nu sunt eu. Pe bune acum, mi-ar spune prietenii ca sunt drogata daca as sta cuminte, cu castile in urechi, fara sa ma apuc sa comentez versurile melodiei respective. Sau daca ar trece pe langa mine un tip care arata bine si scoate pe gura tampenii si eu as tacea din gura fara sa fac o fata foarte sugestiva prin care ii dau aluia de inteles ca e prost sau doar incult. Si nici nu ma pot abtine sa nu-mi arat satisfactia cand vad un tip care arata bine si mai are si ceva in cap(mai rar, dar se intampla, am descoperit de curand).  Nu-i asa? Mi-ati spune ca nu-s normala....nu sunt si nici nu vreau sa fiu. Acum, depinde ce intelegi prin normalitate si daca vrei sau nu sa te incadrezi in normalitatea secolului XXI. Pai frate, eu nu vreau sa ma imbrac cu niste pantalonii de zici ca ai spalat cu ei pe jos, nici cu un tricou roz, nici sa nu ies din casa nemachiata pentru ca mi se pare o porcarie, doar n-am 100 de ani si mi se vad ridurile. Eu ies nepieptanata pentru ca in incalceala din capul meu numai pieptenul mai lipsea.Nu vreau sa ma apuc sa-l ascult pe Salam (decat in ora lui Hanganu in Sala de Festivitati a CNILC pentru ca a fost un moment istoric) decat daca vreau sa arat diferenta dintre cum arata Romania la nivel mondial si cum arata Noua Zeelanda. Ma scuzati ca nu sunt normala! P.S. Nu sunt singura! ;)
   Ieri am avut o ora super de engleza in care am vorbit despre dragoste, dar nu siropos si nu gandindu-ne la trandafirasi si la Ziua Indragostitilor (care apropo, e un cacat...de ce trebuie sa fie desemnata o zi in care sa iti manifesti iubirea si de ce ne manifestam iubirea cu inimioare de plus? din punctul meu de vedere, o vorba buna si o imbratisare cand nu esti in toane bune ar fi mai de folos). Am vorbit despre dragostea secolului vitezei, despre faptul ca multi dintre oameni (printre care si eu. Recunosc, m-am simtit!), spunea profa, nu au curajul sa isi asume ceea ce simt, nu au curajul sa riste. Spunea Oana: `Drive in nothing to bring it all!`.  Doar ca eu, copil tampit, care analizeaza tot, ma intreb: `Dar daca nu primesti nimic in schimb, daca acel cineva o sa isi bata joc de sentimentele tale?`sau `Si pana la urma, dragostea nu e tot ce conteaza, n-a murit nimeni ca nu are o persoana cu care sa se tina in brate. Ca doar, na, ne canalizam energia si dragostea neimpartasita catre altceva`. Asta daca nu incercam sa ne sinucidem, ca e o moda observ. Si probabil ca multi dintre compatriotii mei gandesc asa. Da, din punctul asta de vedere sunt o ciudata lasa care mai e si orgolioasa pe deasupra. Prietena mea imi spunea ieri `Da femeie, pentru mine, care te cunosc, inseamna mult faptul ca ai vorbit cu el, ca ai rupt 2 ore din timpul tau pretios(pe naiba!) sa vorbesti cu el, dar DAR, el nu are cum sa stie asta pentru ca nu te cunoaste. Si inchipuie-ti de ce nu te cunoaste: pentru ca nu il lasi!`
    Ca o concluzie: sunt ciudata, orgolioasa, lasa si profa de engleza ma pune mereu pe ganduri pentru ca imi `citeste` cele mai ascunse sertare ale spiritului. Habar n-aveam in clasa a 9-a ce noroc a dat peste mine atunci cand am intalnit-o pe profa de engleza si nu-s singura care are parerea asta...asta crede intreaga grupa. pardon, clasa!
   Macar sunt ciudata  si zbuciumata pe spatiul meu, ca doar de aia se numeste blogul asta `Restless Heart Syndrome`, nu doar pentru ca imi place melodia asta.

Verde

Eu iubesc verdele,

e culoarea puritatii. Eu asa o vad.

Ce inseamna pentru tine puritatea?

Eu o vad cu rosu pe unghii

si alb in suflet,

cu creion gri manjit la ochi

si lacrimi in colturi,

cu suvite castanii

si bucle ravasite,

cu parfum dulce imbibat in haine

si iasomie in nari.

Cum e puritatea ta?

Padurea mea e verde,

cu multi brazi si pasari

zambitoare,

cu soare insorit,

epitet pleonastic si paradoxal,

ce-l simt in mine insami, filosofal.

Pentru ca asa e verdele meu.

Sageata otravita

Pasarea era prinsa far` de scapare

in a vulturului plasa.

Descoperi ca soarele dispare, luna

nu apare, iar el..

El o priveste.

-Ai rade daca ti-as spune

ca te iubesc?

-Poftim?!

-Haide, raspunde-mi! e o intrebare simpla.

Da sau nu???

-Ce vrei sa spui, pasare proasta?

Dar pasarea pleca si

nu-i mai explica nimic.

Raspunsul ii fusese zidit

si consimtit.

Vulturul ramase consternat

in fata cuvantului de prada adresat.

Trecura nopti, trecura zile,

dar pasarea nu se intoarse.

Vulturul vana pentru supravietuire

si observa cu uluire

ca-n urma pasarii nimic

nu mai ramase.

Fluturi nu, pasari nu,

doar un gol ciudat

in orificiul de mancat,

Raspunsul incolti in inima sa,

dar deja era tarziu;

vanatoarea se terminase, iar

pasarea plecase.

A fost o pasare vanata ce

s-a transformat in pradator,

caci sageata otravita lovit-a

vechiul vanator.

Double D Day

     Durerea si Dezamagirea nu se pot exprima iin cuvinte, sunt doar niste stari pe care le ai sau nu, pe care le intelegi sau nu, cu care te confrunti sau nu. Durerea se sparge in mii si mii de bucatele pana ce, odata cu trecerea timpului, se amelioreaza si dispare, ramanand doar o cicatrice care-ti va aminti ca a fost ceva, candva care te-a facut sa plangi. Dezamagirea este ceva mai `urat`, din punctul meu de vedere, pentru ca odata ce ti-ai pierdut increderea in ceva sau in cineva, sunt mici sanse ca increderea ta sa fie recastigata. Nicolae Iorga spunea ca `Increderea nu se pierde decat o singura data`.

    Isi dorea ca el sa fie acolo, sa o stranga in brate si sa-i arate ca-i pasa, ca nu a uitat-o si ca nu-i este indiferenta, dar Dezamagirea se contopea cu Durerea si ambele o compleseau. Isi pierduse increderea in el, in faptul ca el isi respecta promisiunile si angajamentele, in cuvintele lui care erau total contrare faptelor...Nu mai avea incredere nici macar in ea, in propria-i judecata, desi inima ii spunea ca procedeaza bine, ca trebuie sa lase totul in urma si sa nu se consume pentru ca `Exista oameni pentru care merita sa te consumi si oameni pentru care nu`, doar ca ea a crezut pana acum ca el este unul dintre cei care merita atentia ei. Oare judecata si sufletul ii jucasera feste?
    E greu sa pierzi un iubit, si mai greu sa piezi un prieten, dar cel mai greu este sa-i pierzi pe amandoi.Sau poate ca totul este o iluzie, poate ca ea nu a pierdut nimic, poate ca timpul le va rezolva pe toate, iar ea este nerabdatoare. Poate ca ea nu a pierdut nimic, poate ca lucrurile s-au rezolvat de la sine, dar el a pierdut ceva...Increderea ei!

`Dispretul inseamna de atatea ori numai neputinta de a pretui.` (Nicolae Iorga)

Tragedie poetizata

Toti spun ca iubirea e ceva frumos.

De fapt, e un os ce nu ramane

niciodata intreg,

ci se sfarama mereu pana ce

toata materia sa dispare,

fara a lasa nimic de recuperat

in cale.

Supravietuiesc zilelor intunecate

de asteptare,

boemizate de lasitatea fiintei

metamorfozate in idiotizare,

Ma hranesc din propria-mi nenorocire,

zambesc sarcastic auzind cuvantul

`iubire`.

Imi beau propriul sange,

traind verbul `a plange`.

Sarut o amintire stramba

si ciudata,

rugandu-ma sa se termine

tragedia poetizata.

Pata de abur

Iubirea e un taram

mai presus de noi,

in care lucrurile-s cu susul

in jos si care

cartea de reguli a ros.

Miros geamul la amurg,

vad sentimente care curg,

simt cum imi pierd si cele

din urma contururi,

aud melodia noastra crescanda pururi.

Iubirea e un taram

mai presus de noi;

nu tine cont de anotimp sau ora

si se comporta ca o aurora.

Cei doi indragostiti dupa imbratisare,

au realizat ca in lumea lor

nimic nu moare.

De ce iubeau oare atat iubirea,

tornada de anotimpuri colorand un cer,

ca o pata de abur, iarna

cand e ger.

Paradox

 Soarele se scufunda-n mare,

iar ochii-l privesc indragostiti

cum moare.

Cerul noptii acum ma lasa rece,

prefer alcoolul ce

prin gatu-mi trece.

Candva visam saruturi repetate,

mistere rezolvate; acum

le-am uitat pe toate.

Poate ca am uitat

cum sa iubesc.

Poate ca vad, dar nu privesc.

De ce-mi amintesc de tricoul verde.

De ce nu mai sunt naiva ca altadata?

De ce-mi place oja rosie mata?

Se aude o chitara in surdina.

stiu ca-i imposibil, dar

inca-l astept sa vina.

Am fost doi…

August infinit

    Vara, nebunie, soare, apa, mare, nisip, aer, iubire, familie, femeie, caldura, august, 16, infinit, vama veche, cantec, rochie, poezie, muzica, geanta, casti, literatura.

   Contrar asteptarilor, data fiind caldura inabusitoare, avusese o zi perfecta. Echipata cu un maiou negru, cu niste pantaloni bej de in si cu anticele ei sandale comode, cu buclele-n adierea usoara a vantului si cu mama ei de mana, s-a pus pe cutreierat orasul si magazinele. Orasul  frematand odata cu bataile inimii ei, sacosele pline cu haine pana la refuz si rasul cristalin, cunoscut si reconfortant al mamei sale, soarele care nu era prea arzator si muzica preferata au umplut prima parte a zilei.
   Evident, a ajuns acasa extenuata, hotarata sa faca un dus racoritor care sa o alinte asa cum obisnuia sa faca in verile copilariei ei cand se moscolea toata de inghetata cu cacao. Dupa-amiaza s-a desfasurat cum nu se putea mai frumos si mai relaxant, cu o carte, cu soare, cu apa si piscina, cu o piele maronie care se confunda cu costumul de baie. `Esti dulcea mea ciocolata cu lapte`, ii striga nonsalant mama ei peste umar in timp ce alerga pe scarile casei pentru a-i aduce o bucata racoritoare de pepene. `Yummy`, replica preferata cand venea vorba de pepene... O zi de vara ca-ntre fete, visul oricarei adolescente care stie ce inseamna certurile zilnice si interminabile cu parintii `care nu inteleg nimic`., una dintre ultimele zile calduroase de vara inainte ca toamna sa se instaleze cu ploile ei multu iubite care probabil ca ii vor da un aer nostalgic.

In ochii tai rade marea

- Imi place la mare pentru ca e curat tot timpul si pentru ca e sarat.
- Da, marea te spala.
- Si te sareaza.
- Tu ai fost vreodata la mare?
- Nu, dar am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
- Si cand ai intrat in apa ti-a iesit.
- Da, si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.
- Si mai e cineva in ea?
- Nu, doar noi doi...aaa...si marea.


O lasese in mijlocul plajei, cu niste sentimente de mijloc, cu un caiet plin cu poezii care ajunsese la mijloc. Care e substanta mijlocului in care era prinsa? Faptul ca intotdeauna a vrut sa fie in miezul problemei, curiozitatea care omoara pisica, iubirea care o cuprinde de mijloc si care o arunca in valuri pentru ca mai apoi sa o prinda si sa o sarute, sugandu-i viata? Care e substanta mijlocului? Totul si nimic? Poate ca da... Poate ca el era substanta.
Vrea sa stie cum va fi viitorul, ce o asteapta dincolo de nisipul fin si de marea albastra.... Vrea sa stie tot, doar ca viitorul o sperie. Ea stie ca se va intampla ceva care o va consuma din toate punctele de vedere si stie ca poate opri asta, doar ca...ea nu vrea.


-Pai si cand e furtuna nu intra apa in casuta?
- Nu, cand e furtuna intram noi in mare si ne plimbam pe valuri.


Nisipul pastreaza inca urma pasilor lor.

Pentru pisica - Doru Davidovici

Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.

E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe faţă,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.

... Aţi fost doi.

Vis in culori

Te-am visat in culori

si m-am gandit cum sa ajung

la nori.

Am scris mereu, continuu, neincetat,

te-am urat si adorat.

Cine a mai facut asta, copile?

Cine s-a mai gandit in vis

cum sa ajunga la tine?

Nu-ti uit carliontii incurcati

si nici ochii-mi intunecati.

Nu-ti uit masca inocenta

si nici privirea-mi absenta.

Clipe de mister, stele

care pier, brate care cer.

Doar tu iubesti ploaia ca mine,

dar nu intelegi ce ea ne spune.

Doar la tine se gandeste floarea rosie

din parul meu. Eu nu, dar ea da.

Doar tu ai facut-o sa se ofileasca,

iar o alta in pieptu-mi sa-nfloreasca.

Doar eu te suport cand

esti de nesuportat.

Doar eu te-am sarutat cand

tu m-ai alungat.

Cine a mai facut asta, copile?

Spune-mi, copile, cine?

Iubirea e o nebunie!

     Ar fi vrut ca lucrurile sa fie simple, ca la gradinita...`Vrei sa fim prieteni?`, dar lucrurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, iar asta facuse si ea. Voia sa se regaseasca pe ea insasi, sa descopere cine era ea cu adevarat, sa fie iar simplu. Simplu...un cuvant atat de simplu  in simplitatea simplitatii a ceea ce inseamna simplu. Nu mai stia daca ea era cea jucausa care il tinea cu sufletul la gura. Nu stia daca ea era cea inabordabila cu replici usturatoare care veneau la pachet cu sarcasmul care arunca sageti si care il ranea, dar nu-si cerea scuze niciodata pentru ca era mult mai simplu sa dea vina pe `lumea asta proasta` decat sa isi recunoasca propriile greseli, era prea greu sa apara vulnerabila in fata lui. Nu stia nici daca ea era cea jucausa si plina de viata, cea ironica, inabordabila si agresiva, nu stia daca era acest amestec nebunesc, dar cea mai favorabila varianta asta era. Ea era un zambet radios care venea la pachet cu cinismul necrutator si daca nu ii convenea, putea sa plece linistit si sa o lase in mijlocul verii pe un mijloc de plaja cu un caiet care a ajuns la mijloc....Doar ca intr-un fel cu totul nebunesc, lui chiar ii placea asta. Ii placea sa o enerveze pentru ca se ajungea la niste glume proaste de care radeai..pentru ca erau ataaaaat de proaste! Ii placea sa o vada si blanda pentru ca erau singurele momente ca el era rasfatat si adorat...Uneori se gandea ca o placea mai mult  jucausa decat agresiva pentru ca avea de castigat, dar de fapt, el avea mereu de castigat...pentru ca avea ce nu a mai avut nimeni altcineva inaintea lui..o avea pe ea exact asa cum era, fara masti, fara clisee si mai ales, cu garda jos...desi a fi cu garda jos la ea inseamna sa il faca idiot..daca stai sa te gandesti, prefera asta in locul unei palme sau a unei replici care l-ar fi ranit pentru ca ea ii stia destule secrete. Trebuia sa-i aprecieze totusi delicatetea, niciodata nu s-a folosit de tot ceea ce stia despre el pentru a castiga o lupta. O avea pe ea exact asa cum era si isi aduse aminte de prima saptamana cand el i-a spus ca intr-o relatie vrea totul , iar ea i-a zis ca nu da niciodata totul, ca se poate da doar pe ea, dar ca el nu merita asta. A trecut ceva timp si se pare ca acum o are pe ea. Nu stie ce a facut sa merite asta, dar nici nu ii pasa...jocul, buclele castanii, ochii mici si negri, sarcasmul,replica `Esti idiot`, poeziile ei si profilul ei bronzat ii sunt de ajuns.  
    Il vede fericit si ii e de ajuns...Si-a adus aminte de momentul in care printr-un simplu gest a facut-o sa apara in fata lui fara nicio masca... Asa e iubirea? Iubirea e o nebunie atunci...Pentru a obtine inima unei femei, barbatii apeleaza de obicei la cele mai tampite trucuri: flori, plimbari in parc, filme siropoase, declaratii pe care le uitau a doua zis. dar el nu, el era altfel..el a facut-o sa-si ofere inima pentru prima data, nu sa-i fie furata si asta printr-o suvita alungata de pe frunte si un sarut pe obraz in timp ce-i stergea lacrimile pentru ca atunci cand ea l-a chemat pe post de iubit, el a venit ca un prieten...Era vulnerabila si probabil ca multi ar fi profitat, dar el parca uitase ca era barbat, uitase ca era iubita lui..o vedea doar pe o prietena care avea nevoie sa fie tinuta in brate. Si asa buclele castanii s-au odihnit pe umarul puternic al unui copil mare.

Buline colorate

Vreau sa avem pe gat

muscaturi de iubire si

sa ma joc noaptea

cu carliontii tai, copile!

Vreau ca buclele mele

sa se contopeasca cu mana ta

cand vom privi

rasaritul si marea.

Vreau ca nisipul sa planga

sub pasii mei

cand alerg spre tine, urias

ce-mi ofera rosii vanatai.

Vrei sa te sarut mereu,deci

recunosti ca esti al meu.

Vrei sa ai totul

cand ma apropii de tine

si sa se topeasca in jurul nostru

acea multime.

Vrem linistea in strigatul de iubire.

Vrem vesnicia in contopire.

Vrem noaptea confidenta sa ne fie,

iar suvitele plangande amintire.

Vrem buline colorate

pe peretii parfumati.

Ne vrem prietenii la un foc de tabara,

un alt cuplu si-o

chitara.

O poza alb-negru zace inramata,

caci clipa prezenta

e mai parfumata.

El si Ea

         Ochii o usturau din cauza lacrimilor care nu ii dadeau pace. Se gandea la toti baietii cu care ar fi putut fi, dar nu a fost. La toti cei pe care i-a refuzat politicos sau mai putin politicos. Si toate astea pentru ca ea il astepta pe El, pentru ca ea se gandea neincetat la El… Oare de ce? Oare de ce un barbat conta atat de mult? Isi amintea cu placere si cu un zambet strengar de mama ei si de modul in care a fost educata. Isi amintea de acele cuvinte glumete, dar adevarate totodata, `au doar ceva intre picioare in plus fata de tine si niste muschi mai mult sau mai putin lucrati, nimic mai mult`…acele cuvinte ii inteapa inima si ii aduc un zambet nostalgic pe buze… Da, ea il astepta pe El pentru ca niciunul dintre cei de dinainte nu se ridica la nivelul asteptarilor ei, niciunul nu avea ceva in plus in afara de `ceva intre picioare si niste muschi mai mult sau mai putin lucrati`, niciunul nu avea acea sclipire in privire sau acea replica spontana care sa o faca sa tremure. Ea il astepta pe El pentru ca el ii dadea acea replica care cerea o alta replica usturatoare, iar dialogul lor sarcastic se transforma int-o lupta intre sexe. El avea acea sclipire in privire care ii demonstra ca in preajma ei este el insusi, insa replicile ei acide aduceau niste fulgere care o speriau si care o avertizau ca poate fi si periculos. Poate ca tocmai asta o atragea la el, misterul, senzatia ca se joaca cu focul. O atragea ca o invita la intalnire fara a-i spune unde o duce, fara a sti cum sa se imbrace potrivit circumstantelor, dar, spre uimirea lui, intotdeauna era imbracata cameleonic, intr-un mod atragator, original si armonios astfel incat se potrivea oriunde si oricand. El o atragea intr-un mod in care nu o mai facuse nimeni, iar el era complet innebunit de prezenta ei, chiar daca dadea impresia ca este stapan pe situatie. Nu era, iar prietenii lui vedeau asta, dar nu aveau indrazneala necesara pentru a-I spune, doar nu voiau sa-i raneasca orgoliul de mascul cuceritor spunandu-i ca el era de fapt cel cucerit. Prietenele ei erau uimite de cat de bine le statea impreuna, dar si de modul in care prietena lor cea stapana pe tot si toate devenea agitata de fiecare data cand venea vorba de el. Rareori isi pierdea cu adevarat calmul, iar el o aducea tot mai des in starea asta. Da, asta era ceva cu adevarat ciudat. Ei erau ciudati si se simteau atrasi unul de celalalt, insa erau si indeajuns de orgoliosi pentru a nu recunoste asta unul fata de celalalt.

Ce bine ca esti- Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Un an

        Soarele de iunie ii gadila obrajii si o facea sa isi inceapa ziua printr-un zambet somnoros. Buclele-i castanii se odihneau lenes pe umar, iar telefonul suna apucat de o criza scandaloasa. `Alo?` raspunse cu o voce plictisita. `Neata, ramane valabila intalnirea aia?` ii raspunse vocea de la celalalt capat…`Ooo Doamne, am uitat complet, scuza-ma, te sun eu mai tarziu!`. Se ridica anevoie din pat intrebandu-se cum isi va descurca parul rebel plin de fixativul ramas de noaptea trecuta petrecuta cu o gasca de prieteni la o petrecere ce se dorea a fi `cuminte`, dar..ce sa faci? Planurile ii sunt  intotdeauna date peste cap de propria personalitate sucita. Rugandu-se sa nu se supere, suna inapoi si isi ceru scuze ca nu poate ajunge astazi la acea intalnire, amanand-o pentru saptamana viitoare.

         S-a trezit cu gandul ca vrea sa-si puna o dorinta, care odata pusa, sa o faca sa creada in ea cu adevarat. Dorinta aia care la un moment dat, intr-o anumita secunda, te face sa iti schimbi viata radical si sa afli ce astepti cu adevarat de la tine. Si-a amintit ce visuri avea in urma cu un an si si-a dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de vizibila este urma pe care si-au lasat-o anumite persoane asupra ei, cat de mult a maturizat-o o chestie care a inceput ca o joaca, dar care s-a transformat intr-o nevoie fireasca.

         Vara trecuta abia avea curajul de a spune o fraza ce i s-a aprins razleata in minte, iar astazi….Astazi s-ar lupta si ar infrunta pe oricine ar avea curajul sa ii spuna ca nu poate ajunge acolo unde si-a propus, astazi zambeste ingaduitor baiatului pe care l-a iubit, intelegandu-i trairile copilaresti.

`Te-am lasat confuz si aiurit

cand am plecat si tu nu m-ai oprit

si iar ai intrebat nimic.`

         Astazi intelege cu adevarat ce inseamna egocentrismul absolut, ideea ca totul se invarte in jurul sau si o cuprinde un  ras molipsitor cand realizeaza ca persoana pentru care si-a infruntat prietenii este acum doar un alt punct pe un  drum batatorit si totusi mereu imprevizibil. Astazi intelege niste cuvinte care in urma cu doua luni pareau a nu avea sens (`Trebuie sa intelegi ca exista oameni pentru care merita sa te consumi si oameni pentru care nu.`), iar acea discutie nocturna presarata cu o racoare de aprilie capata o nuanta rosiatica in mintea ei. Astazi probabil ca s-ar apuca de fumat fara sa-i pese de ceea ce vor spune ceilalti, dar tot astazi se gandeste ca nu ar avea niciun rost…isi aminteste senzatia de greata si brusc, tigarile nu i se mai par apetisante…J  Astazi e sucita!

`Un ochi razand, un ochi plangand

Un suflet dulce lacrimand,

O femeie frumoasa pe trotuar cazand,

Un barbat nepasator fuma o tigara surazand`

       Si-a pus acea dorinta care ii inflorise in minte, iar acum, cand dorinta este deja pusa, contrar tuturor asteptarilor, crede in ea.

`Pentru ca vreau, pentru ca pot

urat cu tine ma comport.

Ai devenit urat si aiurit,

daca stau sa ma gandesc, si mai ticnit

de cand noi doi n-am mai vorbit.

                     Aminirile sunt doar niste intamplari care te fac sa zambesti sau nu, dar care te fac sa inveti invariabil ceva. Trecutul nu ne invata ce sa facem, dar ne invata ce sa nu facem.

`Ma pierd in tot ce-ai insemnat,

am folosit perfect compus, deci

e uitat.`

Expansiune

    Vad o fotografie din copilarie

    si-mi imaginez

    harta universului in expansiune.

   Orice dragoste a mea,

   pentru ei e un subiect de discutie,

   iar eu ma intreb daca-I vreo confuzie.

   Cand il priveam,

   se loveau in mine doua sentimente

   ce nu-si gaseau argumente

   pentru a explica ceea ce gandeau

   si de ce cap in cap se bateau.

   Ei  iar  au aparut

   si orice dragoste de-a mea

   pentru ei e un subiect de discutie.

  Noptile mele, in noptile mele

  stau intinsa si privesc in jur,

  lucrurile-si pierd bizar orice contur,

  iar pe el il vad fara cusur.

Orice dragoste de-a mea

pentru ei e un subiect de discutie.

Diminetile mele, in diminetile mele

ma  intreb de ce m-am nascut femeie

si-mi strofoc mintea pentru a gasi o cheie.

Secundele mele, in secundele mele

te simt aproape de mine

si  realizez ca nu mai vreau nimic pe lume

si-i las sa discute fara intrerupere.

  

  

Noapte de vara- George Bacovia

Noaptea-ncer, ticnit se lasa-
Poezie sau destin-
Luna urca,somnoroasa
Vino, vin!

Este liniste, racoare
Codrul e de farmec plin-
Pe sub teii inca-n floare,
Poezie sau destin.

In suavele parfume

somnul pleaca, tu ramai...

Focul

     Imi place noaptea. Daca nu ar fi intuneric, nu am putea vedea stelele. Imi place amurgul, inca un sfarsit. Nu conteaza cat de perfecta este ziua, un sfarsit trebuie sa exist intotdeauna. Noaptea are ceva sublim, romantic si tulburator in ea(nu-i asa?), iar amurgul ma sperie. Ma sperie necunoscutul, ma sperie ceea ce nu stiu si imi dau seama cat de putine stiu, dar curiozitatea ma impinge sa merg dincolo de infinit si de puterea mea launtrica...Se spune ca barbatii au descoperit focul, iar femeile cum sa se joace cu el. Poate ca ma joc cu focul, nu eu l-am descoperit, sunt sigura ca focul a existat dintotdeauna, il simt in interiorul meu cum ma mistuie, dar nu ma pot opri...merg mai departe de atat. Ma joc cu focul si nu vreau sa ma ard...Ma voi arde? In tot ceea ce faci trebuie sa iti asumi un risc...Mi-l voi asuma?

    De trei lucruri sunt sigura: Focul exista, Eu ma joc cu focul, Apa ma protejeaza....dar...oare ma va mai proteja?

    Tu unde esti?
     Ma holbez la rochia mea albastra si ma astept sa te vad in fiecare moment...rochia mea albastra are culoarea albastra pentru ca albastrul este culoarea universului...

    Intr-un final a aparut.  Imi adresa zambetul lui strengar, oprindu-mi respiratia si inima. Nu-mi imaginam ca un inger putea fi mai frumos, nu era nimic la el care ar fi putut fi imbunatatit...
    Ce se ascunde sub acele cearcane adanci? Ce se ascunde sub acel zambet arogant? Ce se ascunde sub privirea ta hipnotizanta? Dar tu, tu ce ascunzi?

Vama Veche- Vara asta

Rochia lunga

        O zi de vara cu totul si cu totul aparte. Isi priveste cu uimire rochia vaporoasa si lunga, iar mainile i se pare anormal de mari...oare de ce? Oare pentru cine?  Isi aduce aminte de momentul in care si-a cumparat rochia, o zi torida de iulie in care urla disperata ca ea vreau rochie lunga, iar el i-a spus `Vrei? Hai sa cautam, probam si cumparam!`...si a gasit-o pe EA, lunga, colorata(verde, galben, mov, albastru), vaporoasa si atat, dar atat de frumoasa! 
        S-au plimbat prin parc tinandu-se de mana, mergand netulburati de nimeni si nimic, ca si cand lumea toata era a lor. `I am the king of the world!` ii spuse el razand din toata fiinta sa, iar ea ii raspunde amuzata `Stii ca a murit la final, nu?`. Timpul isi pierdea din importanta, orele deveneau minute, iar minutele secunde, iar soarele apunea incetul cu incetul pana cand umerii ei au inceput a tremura...Atunci, el o cuprinse, iar acea imbratisare ascundea o tulburare infioratoare si totodata sinceritatea absoluta.

      Vara...
       I-a  spus ca n-a cunoscut nicicand o persoana mai interesanta si mai imprevizibila decat ea, iar ea s-a multumit sa-l priveasca. Acea fraza rostita cu o sinceritate si cu o nonsalanta izbitoare a urmarit-o zile intregi.  Nu voia sa-i spuna ca in primele secunde ii venea sa-l stranga de gat si sa-i stearga de pe buze acel zambet arogant, dar .... secundele urmatoare au adus cu ele o atractie magnetica, aproape hipnotizanta. Sub acea aroganta si zeflemitoare privire se ascundea altceva, dar ce? Intrebarea asta o obseda, iar privirea lui ajunsese hipnotizanta...nu-si putea lua ochii de la scrisorile lui, de la chipul lui, nici macar de la mainile lui datatoare de atingeri gingase.
     Ce ascunde acea privire aroganta?

    Inca isi priveste mirata rochia lunga se vara si geanta rosie...nu avea nevoie de nimic din toate cate erau acolo, nici telefon, nici chei, nici rimel...simgurul lucru care ii trebuia era chiar acolo, in fata si in inima ei...El! Si nici macar nu-l cunostea, si nici macar nu stia ce ascunde acea privire, si nici macar nu ghicea, si nici macar nu voia sa stie despre trecutul lui, despre el...ii erau de ajuns ochii lui cu cearcane adanci. Ce ascund oare acele cearcane?

    
     

      

Scrisoarea 1

Draga prietene,

Dupa mai multe certuri si contraziceri, ma dau batuta. Ai dreptate, nu exista prieteni buni, exista doar prieteni si cred ca daca as face o investigatie amanuntita as descoperi ca nici aceia nu exista. Fiecare `prieten` mai devreme sau mai tarziu te va dezamagi si atunci vei suferi cumplit. Atunci iti vei jura ca nu te vei mai atasa de nimeni pentru ca toti sunt niste gunoaie care nu vor decat sa isi bata joc de sufletul tau pierdut in amintirea clipelor frumoase, doar ca va aparea alt `prieten` caruia ii vei darui afectiunea ta, pentru care te vei ingrijora si pentru care vei fi dispus sa faci orice. Se vor fi scurs un an, doi, trei pana cand si acesta te va fi dezamagit, dar deznodamantul este mereu acelasi: prietenia nu exista.

Mereu am crezut ca prietenia adevarata exista si imi amintesc de proverbul latinesc pe care am aberat cu success la teza, `Prietenul este mai necesar decat focul si apa`, si acum, intr-un frumos final, i-am descoperit talcul. Focul arde si ramane doar cenusa care nu va reface niciodata ceea ce a fost, apa ineaca si distruge, lasand doar nenorocire in urma ei, dar da si viata totodata, dar…`Prietenul` ce isi bate joc te face mai puternic si stii tu, `fiecare sut in fund e un pas inainte`. Deznodamantul este mereu acelasi: prietenia nu exista.

                                                      Cu drag,

                                                             a ta prietena

                                                                          

Rezumat de capitol

     O vara ce abia incepe.

     Vara trecuta plangea pentru ca isi pierdea o parte din prieteni, pentru ca lucrurile frumoase deveneau amintiri, pentru ca o poveste de dragoste se sfarsea, pentru ca ochii lui erau plini de lacrimi. A trecut un an si acum realizeaza ca prietenia exista, o prietenie sincera, pura, ce a trecut prin multe, o prietenie de 7 ani care inca dureaza. Vara asta incepe cu melancolie si cu un fior rece prin care ochii lacrmeaza, iar uitarea nu uita. Anumite persoane nu (mai) conteaza, altele da pentru ca au contat si vor conta mereu, pentru ca acele persoane sunt acolo pentru ea. Dar altele nu...exista un prieten care nu mai este, ucis de niste idioti care inca au ramas nepedespsiti, iar furia celorlalti a ramas aceeasi si probabil ca doar timpul va vindeca ranile ramase. Se implineste un an.... 

      Vara asta incepe cu melancolie, iar prietenia incepe cu o carte, o melodie si un balansoar. Prietenia este in fiecare zi a existentei ei nefaste, o prietenie blonda cu ochi verzi, o prietenie satena cu ochi caprui...Doua persoane diferite, atat de diferite, alaturi de o castana neagra si deformata... iar vara asta incepe cu nostalgia unei veri ce a trecut, o vara cu nopti albe, o vara cu role si cazaturi amuzante (iti mai aduci aminte? Doamne, cat am ras), o vara cu leagane in miez de noapte (era 2 noaptea si ne dadeam in leagan, m-ai intrebat amuzat cati ani am)... Vara asta incepe cu melancolie, dar vara viitoare va incepe cu aceeasi melancolie pentru ca fiecare vara este din ce in ce mai amuzanta, mai plina de surprize si mai socanta.... Mai tii minte rochita verde de matase?

      

     Asta este doar jumatate din povestea din spatele ochilor negri si a buclelor castanii, adevarata poveste de scrie acum, in fiecare clipa prezenta, trecuta si viitoare pentru ca fiecare persoana are propriul ei capitol, iar cartea este doar pe jumatate scrisa... 1, 2, 3...inca un cuvant scris, inca o virgula pusa, inca o silaba constientizata. 

    Fiecare prieten isi are propriul capitol, in ordine cronologica, aleatorie si crescatoare... Un capitol masculin ce a inceput a fi scris cu aproape 17 ani in urma, un capitol feminin inceput cu 7 ani in urma, un capitol hermafrodit ce implineste abia 9 luni. Coperta unei carti albastre ce inca nu are autor sau poate ca are...publicam sub pseudonim?  Cartea vietii este scrisa acum...

    Iti mai amintesti rochita verde de matase? Leaganul din parc? Nisipul de pe plaja, august...? Versurile geniale din `Billionaire` pe care le cantam cu cate o cutie de Reds in mana pe scarile de la statuie pun pariu ca le stii si acum!

Atat de

Totul e simplu, atat de simplu, incat

devine de neinteles.

Totul e simplu, atat de simplu, incat

poate ma comport prostesc.

Tu esti frumos, atat de frumos, incat

eu ma topesc.

Tu esti frumos, atat de frumos, incat

nu ma mai satur sa te privesc.

Sunt egoista, atat de egoista, incat

te vreau doar pentru mine.

Sunt egoista, atat de egoista, incat

nu te las  sa petreci niciun moment cu tine.

Te iubesc, atat  te iubesc, incat

in fiecare clipa sa te sarut as vrea.

Te iubesc, atat  te  iubesc, incat

fiecare clipa a  ta e a mea.

Te urasc, atat  te urasc, incat

ma oftic ca esti perfect.

Te urasc, atat  te urasc, incat

intre noi  totul e secret.

Totul e secret, atat de secret, incat

nici macar eu nu stiu ca iubesc.

Totul e secret, atat de secret, incat

e un sentiment ciudat si complex.

O carte, o melodie, un balansoar si un prieten

     Uneori adora singuratatea. O zi a ei, doar a ei, pe care refuza sa o imparta cu altcineva. Balansoarul in mijlocul gradinii, aerul curat, o carte si melodia lui John Lennon pe fundal face aceasta zi de iunie perfecta.

Lucrurile nu sunt complicate,nu au fost niciodata, oamenii le fac asa. Este incapabila sa inteleaga de ce oamenii nu sunt sinceri unii fata de altii, dar si cu ei insisi totodata. De ce este atat de greu sa spui lucrurilor pe nume, de ce fiinta umana nu cunoaste cuvantul `respect`?

     O carte si o melodie care te fac sa te gandesti la ceea ce are sens cu adevarat, la toate lucrurile care se intampla cu un motiv si pe care refuzi sa le vezi, la scopul cu care o carte a fost scrisa, la modul in care niste simple versuri prind viata cu ajutorul unor acorduri de chitara. Simplitatea unui sarut asternut pe obraz, dragalasenia unei imbratisare afectuoase si siguranta prieteniei… substantive simple care inseamna mult. Ironic, nu?

     Uneori adora singuratatea. Doar ea cu sinele sau. Doar ea cu o carte. Doar ea cu un o legenda moarta de mult. Doar ea cu un balansoar in mijlocul unei mari verzi, imbracata comod, simtindu-se libera in lumea ei nebuna, conturata cu alb, negru, rosu si verde. Doar ea si obrajii ei gadilati de o suvita castanie si ondulata.

Adoara simplitatea unei zile lipsite de nebunia orasului. O zi cu unghii negre, o zi simpla in singuratatea desavarsita pe care si-a dorit-o dintotdeauna pentru ca tocmai realizase ca s-a descoperit pe ea insasi, citind o carte… va fi singura intotdeauna, singura in singuratatea singuratatii unei carti, a unei melodii si a unui balansoar in gradina. Va fi ciudata intotdeauna, ciudata in ciudatenia ciudateniei creierului uman.

      Singura si ciudata, refuzand a fi inconjurata de niste incuiati care sa-i spuna cum sa-si traiasca viata cand nici macar pe-a lor nu-s in stare sa o savureze cu fiecare zi. Viata nu trebuie gandita, controlata sau planificata, ci traita si simtita., dar… Atunci cand societatea si lumea iti cer sa rationezi, cand nesiguranta te impiedica sa vezi dincolo de aparentem iar prejudecatile sa simti, devii o umbra in propria-ti viata.

O zi fara internet, facebook, telefon sau orice implica viata sociala. O zi a ei, o zi speciala al carei substrat il intelege doar ea, ziua in care un pupic innocent pe obraz inseamna mai mult decat o mie de cuvinte. Mai lipseste ploaia, dar ajunge si cerul innorat.

     A adormit in bratele lui, iar singuratatea ei reprezinta o carte, o melodie geniala, un balansoar in gradina si un prieten care iti aminteste de copilarie, de bunici si de zilele de vara in care nu aveai griji, inima franta sau lacrimi in ochi…un prieten care nu are nevoie decat de o privire pentru a simti cu ochii.

Ooo.. singura in singuratatea singuratatii ei!

Picaturile de roua

Te pierzi intr-un ocean de gheata,

in eterna dimineata.

Te pierzi in iadul sangeriu,

al copilului ce nu mai vreau sa fiu.

Te pierzi in picaturile de roua,

se sterge tot, caci ploua.

Te pierzi in amintirea mea,

prezentul isi face datoria.

Ma pierd in spinii trandafirului,

in sangele amurgului.

Ma pierd in bucle castanii,

in amintirea ca vei fi.

Ma pierd in tot ce-ai insemnat,

am folosit perfect compus, deci

e uitat.

Ma pierd in cerneala albastra,

in ceea ce ea simbolizeaza.

Pierderea de pierde

in uitare.

Uitarea de uita

cu rabdare,

Rabdarea rabda

fara salvare.

Salvarea salveaza

cu ploaie.

Ploaia ploua

siroaie.

Ne pierdem in picaturile de roua,

se sterge tot, caci ploua.

Bubulina`s Lullaby

           I am selfish, impatient and a little insecure. I make mistakes, I am out of control and at times, hard to handle, but if you can`t handle me at my worst, then you absolutely don`t deserve me at my best.

          I`ve tried to stand you when you were upset, uptight and idiot, I`ve really tried. Now, I cannot do this anymore `cause you are just a stupid guy who at our first row was going away poutfully and you were acting like a child, actually, you are a silly child.

           I am selfish `cause I want you for my own, I want you relaxed and childish, ripe and honest and I wish you were here. I am impatient `cause I can`t wait, `cause my heartbeat is more and more powerful, `cause I`m broken and I don`t feel right.

          I`m a little insecure `cause we both are crazy and unpredictable and in the following second I can scream at you and you can tell me `Shut the fuck up!`. I am out of control, I scream, I cry, I laugh, I sleep, I sing, I dance, I love. I make mistakes, I was eager, I said too soon what it shouldn`t and in our relationship is a mess and I know, I`m hard to handle, but if you can`t handle me at my worst, when I`m yelling, when I`m crying and when I`m saying `You are just a stupid boy!` then you absolutely don`t deserve me at my best; when I kiss you on your cheek, when I`m blushing looking warmfully into your hazel eyes, when I`m trying to calm down because you are here.

         I`ve lost you when I`ve loved you the most and the wind was soothing my cheeks `cause wind is when you embrace me and I feel your love, `cause wind is the voice that whispers a lullaby each time I go to sleep at night thinking of you, `cause wind is that invisible person who leaves in my soul an unbearable mark. Wind is you, beloved ghost from the past!

       But… you are still a ghost and you will always be one, `cause you can`t handle me, `cause I am bad and selfish, `cause you don`t even know me…  So, sweet ghost from the past, stay in the past and let me wallow in my  hyprocrisy!

We do what we should not what we would if we could

        `We do what we should not what we would if we could`, this is a statement, a cruel one, but in these days, in this world, in this very moment, we do what we should not what we want to.

         We do what we should not what we would if we could because our wishes are not always the best and if we would think of money or of jobs, we could see that our wishes are not always giving money or a better life, but it is nice and dreamy and funky to do what you want to. For example, if I had a single day left, then I would do the first thing which is in my mind, I would do bungee-jumping, I would say `I love you!`, I would swim, I would listen to music until 2 o`clock without mom who`s screaming at me and so on.

        We do what we should not what we would of we could maybe because we are afraid, because reality and life are too hard or too unpredictable but like the song says `It`s my life, it`s now or never` and `Show must go on!` even if we are frightened to look in her eyes.

        We do what we should not what we would if we could because it is the possibility to suffer...Let`s take the example of marks, of school and so on; we do not want to learn , but we have to and, in this case, the `have to` expression is so important so it could influence our whole life and future.

       You know that `Teenage Dream`, music, alchool, to run with your `true love` just because in movies a story like this has `Happy Ending`, but we all know it is not good, it is not right and honest and that`s why we do what we should not what we would if we could.

       I do what I should not what I would if I could because I am not able to tell you the truth, I am not able to recognize that you are more than `a guy` and now, in this very moment, I am not able to say `I love you!`, but I feel you are upset and maybe I am able to say `Forgive me, because I really sorry!`. 

      I don`t do what I should, I do what i would because I could, sweet sunset!

      I am selfish, impatient and a little insecure. I make mistakes. I am out of control and at times, hard to handle, but if you can`t handle me at my worst then you absolutely don`t deserve me at my best.