Ar fi vrut ca lucrurile sa fie simple, ca la gradinita...`Vrei sa fim prieteni?`, dar lucrurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, iar asta facuse si ea. Voia sa se regaseasca pe ea insasi, sa descopere cine era ea cu adevarat, sa fie iar simplu. Simplu...un cuvant atat de simplu in simplitatea simplitatii a ceea ce inseamna simplu. Nu mai stia daca ea era cea jucausa care il tinea cu sufletul la gura. Nu stia daca ea era cea inabordabila cu replici usturatoare care veneau la pachet cu sarcasmul care arunca sageti si care il ranea, dar nu-si cerea scuze niciodata pentru ca era mult mai simplu sa dea vina pe `lumea asta proasta` decat sa isi recunoasca propriile greseli, era prea greu sa apara vulnerabila in fata lui. Nu stia nici daca ea era cea jucausa si plina de viata, cea ironica, inabordabila si agresiva, nu stia daca era acest amestec nebunesc, dar cea mai favorabila varianta asta era. Ea era un zambet radios care venea la pachet cu cinismul necrutator si daca nu ii convenea, putea sa plece linistit si sa o lase in mijlocul verii pe un mijloc de plaja cu un caiet care a ajuns la mijloc....Doar ca intr-un fel cu totul nebunesc, lui chiar ii placea asta. Ii placea sa o enerveze pentru ca se ajungea la niste glume proaste de care radeai..pentru ca erau ataaaaat de proaste! Ii placea sa o vada si blanda pentru ca erau singurele momente ca el era rasfatat si adorat...Uneori se gandea ca o placea mai mult jucausa decat agresiva pentru ca avea de castigat, dar de fapt, el avea mereu de castigat...pentru ca avea ce nu a mai avut nimeni altcineva inaintea lui..o avea pe ea exact asa cum era, fara masti, fara clisee si mai ales, cu garda jos...desi a fi cu garda jos la ea inseamna sa il faca idiot..daca stai sa te gandesti, prefera asta in locul unei palme sau a unei replici care l-ar fi ranit pentru ca ea ii stia destule secrete. Trebuia sa-i aprecieze totusi delicatetea, niciodata nu s-a folosit de tot ceea ce stia despre el pentru a castiga o lupta. O avea pe ea exact asa cum era si isi aduse aminte de prima saptamana cand el i-a spus ca intr-o relatie vrea totul , iar ea i-a zis ca nu da niciodata totul, ca se poate da doar pe ea, dar ca el nu merita asta. A trecut ceva timp si se pare ca acum o are pe ea. Nu stie ce a facut sa merite asta, dar nici nu ii pasa...jocul, buclele castanii, ochii mici si negri, sarcasmul,replica `Esti idiot`, poeziile ei si profilul ei bronzat ii sunt de ajuns.
Il vede fericit si ii e de ajuns...Si-a adus aminte de momentul in care printr-un simplu gest a facut-o sa apara in fata lui fara nicio masca... Asa e iubirea? Iubirea e o nebunie atunci...Pentru a obtine inima unei femei, barbatii apeleaza de obicei la cele mai tampite trucuri: flori, plimbari in parc, filme siropoase, declaratii pe care le uitau a doua zis. dar el nu, el era altfel..el a facut-o sa-si ofere inima pentru prima data, nu sa-i fie furata si asta printr-o suvita alungata de pe frunte si un sarut pe obraz in timp ce-i stergea lacrimile pentru ca atunci cand ea l-a chemat pe post de iubit, el a venit ca un prieten...Era vulnerabila si probabil ca multi ar fi profitat, dar el parca uitase ca era barbat, uitase ca era iubita lui..o vedea doar pe o prietena care avea nevoie sa fie tinuta in brate. Si asa buclele castanii s-au odihnit pe umarul puternic al unui copil mare.
