joi, 6 decembrie 2012

Mirror

If the mirror had revealed
your personality, would
you dare watching?
Tell me what you want
and look into your own
eye.
Tell me who you are
and look into your other
eye.
Bright, blue, green or
black.
Dark, little or
big.
Just look at them.
Would you dare watching?

marți, 4 decembrie 2012

Citat

‎"Mediocrii sunt uşor de identificat .Ei nu admiră ,nu aprobă ,nu încurajează,doar neagă ,refuză şi contestă . "

joi, 29 noiembrie 2012

Vis

Am adormit ca un
vis
aproape trezit.

În vâltoarea gândurilor
adormitoare, analitice, de
seară, împreună
am adormit.
O analiză nocturnă a
jocului diurn, a reticenţei
întemeiate, a iubirii de iubire.
Subconstient lucrând, un
vis aproape...
-Unde mergi?
-Mergem...
-Unde?
-Unde mergem?
...aproape trezit.
Bună dimineaţa!

joi, 25 octombrie 2012

Spontan

Toate astea se datorează
căutării
iubirii.

Toate, toţi, tot...
Reguli nescrise, dar
respectate; două şine de
tren, două felinare, două
mâini, doi plămâni... Doi.
Două  fiinţe?
Cauţi singur, ca să devii
doi.
Datorie. Ascultăm, datori fiind
relaxării. Citim, datori fiind
inteligenţei. Iubim, datori fiind
spiritului. Sinceri, datori sincerităţii?
Dar tot căutăm iubirea... fără
reguli, spontană, nerostită, ci
înfăptuită.
Ca un război fără pretext.
Infiniţi, necalculaţi.
Găsiţi.

vineri, 12 octombrie 2012

Act

Moartea e uşoară, comedia
e grea.

Moartea... ei bine, da,
doare. Te doare pe tine, pe
mine, pe noi. Dar na! Nu e grea,
e uşoară. Doar mori, n-ai altceva
de făcut.
Comedia... ei bine, da,
altă mâncare de peşte.
Comedia - amuzantă-n aparenţă,
dramă pură în esenţă.
Ştii povestea, defecte morale,
satiră... Asta doare că
nu moare.
Comedia-i nemuritoare.
Punct şi de la capăt!

marți, 2 octombrie 2012

Cuvinte

 Zidurile există cu un motiv. Nu sunt acolo ca să ne țină afară. Sunt acolo să ne ofere șansa să arătăm cât de mult ne dorim ceva.

joi, 27 septembrie 2012

Trandafirii


 Urăsc florile.
 
 Nu-mi sunt indiferente,
 îmi pasă de ele... Le urăsc!
 De ce?
 Fragilitatea lor... o urăsc!
 Sunt atât de ușor de rănit,
 de smuls din pământ.
 Escrocherie mascată. A omorî
 ceva viu pentru a obține ceva
 mort.
 Doar trandafirii îmi plac. Au
 mărăcini.
 Autoconservare.

marți, 18 septembrie 2012

Geneza

Fundaţia lumii este
ironia.

Fundaţia, geneza, universul,
omenirea, evoluţia.
Fundaţia, baza bazei de la baza lumii.
Geneza, începutul tuturor
lucrurilor. Universul renăscut din
cenuşă. Mii de astre congelate-ntr-un
punct. Omenirea, întreg în perspectivă,
individ în detaliu. Evoluţia
străveche, intuiţie în ştiinţă,
artă-n istorie şi istorie-n
pământ.
Fundaţie clădită prin cunoaştere, adevăr
neexplorat şi lut
galben , pur, mat.
Galben, înasprit de trecut
transformat în viitor. Puritatea în
istoria mea, a ta, a noastră. Inocenţa-n
trup şi şoaptă. Mat. De netăgăduit.
Negru pe alb. Fosilă pe pământ.
Cicatrice pe piele.
Lut întărit, galben , pur, mat.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Tot eu


Nichita Stănescu - Un presentiment

Nu  ninge când e foarte frig,
Nu plouă când e foarte cald.
Nu vin cuvintele, când te naşti,
Nu vine anul nou, când mori.
Nu pentru vedere este lumina
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele
NU pentru Nu este NU!
Nu vii niciodată când mi-e foarte dor de tine,
Nu mori niciodată
când te urăsc de moarte.

N.S.


miercuri, 12 septembrie 2012

Acceptarea negării

N-am plătit nimic
niciodată. 

Niciodată... să nu spui
niciodată. Paradox. Parcă aşa e şi
viaţa însăşi. Dar eu, eu nu-s tot o
viaţă? O existenţă?
Niciodată! Mereu, întotdeauna...
Acum!
A plăti... am plătit, am primit?
Toţi facem greşeli şi toţi ajungem
A plăti
pentru ele. Uneori cu personala
persoană, cu personalul suflet,
cu ciudatul eu. N-am plătit nimic,
am fost cumparată.
Câştigasem totul sau... aşa credeam.
Am auzit ce-am vrut, am văzut
ce-am fost lăsată
să văd. Iar preţul eram
chiar eu.
Personalul "eu",
ciudatul "eu"...
Cel mai preţios fragment al
romanului.
Crima trandafirului.

duminică, 9 septembrie 2012

Dezintoxicare

Omul trebuie să
trăiască.

Omul? Adică fiinţa umană,
trupul? Sau spiritul?
De ce-ar trăi? De ce-ar respira
aer? Fiinţa umană are nevoie, dar
spiritul nu. Dă-i iubire, puţină
prietenie, mai mult din gândire
şi... ghici ce? E viu!
Căci spiritul liber trăieşte, nu
omul. Omul, din păcate, doar
supravieţuieşte.
Întâi, oxigenul îi invadează
plămânii. Apoi, face-un pas şi încă
doi. Explorează. Învaţă. Merge. Cade.
Hopa sus!
Ciclul reîncepe cu o moarte
relativă. Otravă prin vene.
Dezintoxicare.
Şi-n a şaptea zi se odihneşte. Omul.

sâmbătă, 25 august 2012

Nerv

Acesta este sufletul unui
pom fructifer, nu trupul
lui.

Sufletul, ce pune zise-se totul
în mișcare. Umbre peste umbre,
frică, întuneric, gheață. Ți-ai pierdut
sufletul? Care suflet? Doar avem
rațiune. Luciferica rațiune!
Dar cum mai înflorești? Doar erai un
pom fructifer. Erai născut și dădeai
naștere. Perpetuarea speciei.
Mecanică.
Trupul lui... roșu, auriu, mărul lui
Adam.
Trup și suflet. Tot. Complet. Al meu.
Am mușcat.

miercuri, 22 august 2012

Muză renăscută

Descompunerea mea a
început. Poți să fixezi când vrei
data înmormântării
mele.

Descompunerea începută prin compunerea
de elemente. Naivitate și minciună.
Iubire și ură. Maturizare și orgoliu.
Copil ce nu mai e copil.
Data înmormântării mele,
dublă semnificație, 11. A murit
și s-a născut.
Pământ aruncat ce m-a
readus la viață, modelat ca-n lut
și piatră. Aruncat.
Aruncat peste-o muză
moartă.

duminică, 5 august 2012

Fructe

Să mănânci fructele vieții, să
azvârli cojile și să
fii prins asupra faptului.

Fructele vieții... Ce fel de fructe?
Banane sățioase, textură puternică,
ușor de modelat? Portocale dulci-acrișoare,
aromate și-mbietoare? Cireșe cărnoase,
roșii ca sângele și provocatoare ca o
femeie pictată nud?
Azvârli cojile... Ce fel de coji?
Coji de nuci ce te-nțeapă când
le-atingi? Te distrezi și tragi
ponoasele.
Ce contează că nu te vede nimeni,
când conștiința-ți știe? Dar tu, tu ești
prins asupra faptului.
Le-ai avut, le-ai gustat, le-ai aruncat.
Vulnerabil și gol, așa cum, cândva, au
fost și
ele. Regrete? Nu!
Doar orgoliul zdruncinat.

duminică, 22 iulie 2012

Foame

Când o să vorbesc
iar
cu ea,
o s-o pun să facă pește.

Îl vreau, pe el, al meu.
Am un simț al proprietății extrem
de dezvoltat. Nu vreau să-l posed.
Îl vreau.
Îl miros. Miroase urât, doar e mort.
Cum să mănânci ceva mort?
Cum să mă omori și să mă mănânci?
dar îl miros încă tânăr. Tânăr
în simplitatea modului
în care-mi zace-n farfurie. Mic.
E sincer in micime. Mare.
E totuși mare. Ca foamea.
Îl miros aromat.
Aromat cu lămâie, sacrificiu,
puțină iubire. Alb-gălbui. Pur.
Îngrozit.
Nu pot să te mănânc. Răscruce.

vineri, 20 iulie 2012

Pure morning

Ce frumos e când ieși din stările de căcat și vezi lumea altfel. Nu frumos, nu minunat, ci realist.
I am who I am.
Merit mai mult.


marți, 17 iulie 2012

Motor defect

"Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi - dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect." zicea Davidovici.

miercuri, 11 iulie 2012

Plecarea băiatului - Doru Davidovici

Pe urmă, să ştii,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deşi aşa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă şi tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Îşi şterge nasul fără batistă
Şi priveşte furiş.
Asta se potriveşte şi pentru mormanul de solzi din păpuriş
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele şi crocodilii
- Oficialii proscrişi -
Şi să venim mai aproape de noi:
După ce vei pricepe
Că lupul e bun pentru ai lui şi rău pentru oi,
După ce o să-ţi dai seama că sunt lucruri care se fac doar în doi
Pentru că - simplu - aşa suntem construiţi
Ori, dimpotrivă,
După ce o să ştii
Cât, unde şi când singur să fii
Uneori, doar singur răzbeşti sau te răzbeşti,
Doar singur afli
În ce să crezi, de ce să te-ndoieşti...
Şi încă
După ce o să vezi marea din tine cât e de adâncă
Muntele mândru cât e din lut şi cat e din stâncă,
După ce o să afli - poate plângând
(Sunt lucruri pe care le înveţi doar peste tine trecând) -
Ce medicament bun e strânsul din dinţi,
Datul capului de pereţi
Şi datul vinei pe părinţi,
După ce o să ştii cum se strâng pumnii în buzunare,
Doar atunci să te gândeşti la plecare.

miercuri, 4 iulie 2012

Căldură mare, monșer!

Vară
Se anunța a fi o vară frumoasă încă de pe 1 iunie. A trecut o lună și s-au întamplat multe. E ciudat cum fiecare zi trece și totul e la fel, iar atunci când te uiți în urmă, brusc, toate lucrurile sunt altfel.
Decizii
Vara te distrezi si iei decizii, decizii la care nu te gandeai, decizii care te vor urmări cu siguranță, decizii de moment care se transformă în decizii pe termen lung. Decizii. Deja vine responsabilitatea.
Distracție
Eh, măcar am ajuns la partea amuzantă. Prieteni, o terasa, o bere, muzică bună, conversație frumoasă. Chestii serioase și neserioase în același timp, no strings attached, legături pe care le reîncepi și pe care știi că la un moment dat le vei reopri. Început si sfârșit, asumarea unor lucruri cu tot cu consecințe, însă niciun regret. Vară, distracție, tinerețe. Tinerețea, singurul lucru pe care chiar merită să îl ai. Fuck it, carpe diem!
Căldură, caldură mare!
Asta e partea mai puțin amuzantă. Simt că înnebunesc! M-aș muta la mare! NU pot să fac doi pași că mor de cald, transpir în ultimul hal și mă simt ca dracu`!

luni, 25 iunie 2012

Adevăr


Vreau să mă joc fără să mint.
Vreau adevăr în stare pură şi brutală.
Vreau să iubesc fără ca iubirea să se transforme în ură. Prefer indiferenţa, doare mai tare.
Vreau muzică adevărată, nu căcaturi comerciale.

duminică, 24 iunie 2012

Please, let me be!


So, boy, don`t start the conversation if you can`t handle it! In fact, your hand is nicer than me and my time is precious. If only you can say something interesting, I love playing, not being stupid.

luni, 18 iunie 2012

My summer

Summer, my summer
Fun, having fun
Crazy, my crazyness
Love, bullshit!:) even though I want of mixture of feelings in my spirit

Summer, my summer
Beer, love beer!
Boys...damn!
Chocolate, cherry, tequila, alchool!

Summer, my summer!
Sea, waves and sea
Sun, sun and salt
Music, free music


marți, 12 iunie 2012

De ce hrănim mediocritate?

Uneori e frumos să ne jucăm de-a șoarecele și pisica, însă ne-am obișnuit să fugim de lucrurile sincere.
Criticăm societatea, dar cu fiecare lucru nesincer pe care îl facem, devenim parte integrantă a ei.
Ne e frică să iubim, să simțim, să ne asumăm riscuri, dar la final, nu vom regreta ceea ce am făcut, ci ceea ce nu am făcut. Nu regret nimic din ce am făcut, din fiecare lucru am învățat câte ceva, însă urăsc să îmi pun întrebarea „Ce ar fi fost dacă?"
Tocmai de aceea, ca o parte integrantă a societății ce nu vreau să devin, am de gând să trăiesc, să îmi asum riscuri, să mă îndrăgostesc și să bocesc în pernă, că doar trebuie să am ce să povestesc nepoților pe care nu se știe dacă o să îi am.


miercuri, 30 mai 2012

Falimentul visurilor

Am ajuns la falimentul
visurilor mele, caci
mi-ai daruit ce este
de nedaruit,
sufletul.

M-am cunoscut pe mine
insami, cunoscandu-mi
limitele:
dezamagirea,
durerea,
dragostea.

N-am asteptat nimic, caci
mi-e teama de dezamagiri.
[Ignora cacofonia, face parte
din imaginea licentei poetice].
Am cunoscut rusinea, caci
mi-era rusine de mine
insami.
M-am inchis in suflet si
m-ai eliberat.

Am ajuns la falimentul
visurilor mele, caci
am devenit libera.

luni, 21 mai 2012

Cuvinte

cuvinte, sentimente, frica, declaratii, 17, 18, cifra, varsta, minune, criza, groaza, consternare, poezie, chitara, muzica, vers, cantec, intamplare, prostie, falsitate, dualitate, minciuna, intrebare, framantare, ochi, carlionti, primavara, liceu

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Cuvinte proaste

Cum e sa simti? Cum e sa simti nimic in nimic?
Cel mai tare ma enerveaza cand nu simt nimic, ma enerveaza cand sentimentele mele sunt de nedefinit. As prefera sa rad, sa plang, sa plang pana nu mai pot, pana nu mai am lacrimi, sa bat cu pumnii in perna pana ma dor, dar nu, eu nu simt nimic.

Cica ma pregatesc sufleteste pentru inevitabil, ma pregatesc plangand si cand se produce inevitabil inevitabilul, eu nu simt nimic. Stiti tampenia aia, `ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca`. Ei bine, candva imi doream sa nu mai simt nimic, imi ziceam ca oamenii `fara inima` sunt cei mai fericiti, pentru ca pe ei nu ii poate rani sau dezamagi nimic niciodata. Am descoperit ca e aiurea ca dracu` sa nu simti nimic, ma scoate din sarite! Eu nu-s asa, eu plang, eu rad, eu injur, toate cand imi vine sa le fac. E atipic pentru mine sa nu simt. Ce mama naibii, cum sa nu simti?! Uite-asa! Nu simt!
Cel mai tare ma enerveaza cand sunt sigura ca o sa se intample ceva rau pentru ca simt, pentru ca stiu ca o sa se intample, pentru ca intotdeauna lucrurile-s prea frumoase pentru a fi pe bune, pentru ca eu stiu. Stiu, stiu, stiu!
 Ma enerveaza tare rau tacerea! Frate, cat ma enerveaza! Mie nu imi place sa las lucrurile sa se intample de la sine, sfidez una dintre regulile alea nescrise. `Lasa lucrurile sa se intample de la sine!` Pe naiba! Nu vreau! ma enerveaza asteptarea, lalaiala aiurea cand stii ca pana la urma tot o sa se intample. Si daca stii, de ce dracu` nu se intampla odata?! Eee, stii de ce? Pentru ca lucrurile trebuie sa se intample `de la sine`! Urasc sa nu stiu `cum stau`, sa astept sa vad ce iese; eu vreau sa discut, sa lamuresc lucrurile, sa vorbesc cate-n luna si in stele. Daca nu vorbesc, imi fac scenarii, si analizez, si visez, si ma enervez, si scriu un cacat de postare cum e asta. In concluzie, lipsa comunicarii imi dauneaza grav! Mai ceva ca tigarile, alcoolul si drogurile, ca cica astea te omoara cel mai repede si cel mai urat. Decat sa traiesti mult si urat, mai bine putin si frumos.

duminică, 22 aprilie 2012

...


Pentru pisica - Doru Davidovici

Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.

E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe faţă,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.

... Aţi fost doi.

vineri, 6 aprilie 2012

Cantec fara fond

Tu, da, tu! Ai auzit
de dragoste? Nu exista.
Ironie.

De parc-ar fi o vrabie-n
dintii unui motan.
De parc-ar fi devenit
ce-a promis ca nu
va fi nicicand:
un escroc sentimental.

Compromisuri peste
compromisuri.
Intai cedeaza cu un
sarut. Apoi
cedeaza cu o atingere
de prunc. Apoi
cedeaza si da tot.
Se-ntreaba de-a fost martora
unei muscaturi
de moft.

Moment dansand pe
cantecul cel fara
fond.

luni, 26 martie 2012

We would rather die than change or we would rather change than die

Dear Life,

It`s hard to change, it`s hard to make a change when you can stay, it`s hard to be someone else when you cand just be yourself, it`s hard to accept that you are not the one you used to be. Because,guess what? You have changed. You became the one you promised you`d never be: a soppy twister. Actually, that`s the moment when I see the real you, the moment when I understand what a fool I was. You really have to pay those bills, because I`d rather die than change this idea.
It`s hard to become a Barbie girl when I can just be myself, it`s hard to accept you when I can have something more than a puppy, it`s hard to change me in order to change you, it`s hard to move on, but it`s easier than to stay and stare. That`s the moment when you see the real me, the moment when you understand what a fool you were. I really have to pay those bills, because you`d rather change than let those hipothetic feelings you have die. And you know what? You`re in love with the idea of being in love, because I`d become what I said I`d never be: a soppy twister.
You are not upset and the real joke is that neither am I. I forgive you, but I`ll never forget. Because I`d rather die than change the things we`ve done. Everything`s happened for a reason and now I know which it is.
I bet you love this letter. It`s so sarcastic, it`s so ironic, it`s so childish, It`s just like you, darling. Because now I understand why you brought him into my life; you wanted to teach me how changeable we are, how changeable I am. You wanted to teach me death is not death and change is not change because our souls are unchangeable. You can`t change something that never existed.
 It`s like the song, `My heart it`s just too dark to care, I can`t destroy what isn`t there.`
In the end, I only wish you weren`t my friend, so I can hurt you in the end. But you are. If you weren`t, you wouldn`t have shown me all those ugly things. Thank you!
             
                                                                            Sincerely,
                                                                                     Yours unchangeable change.

joi, 22 martie 2012

Mi-e dor

Mi-e dor de-o fata iubita,
de-un nume iubit, de-o
fata albastra si-un
zambet rostit.

Mi-e dor de-o emotie,
de-un sentiment de durere,
de senzatia de frica
ce-o lasi cu placere.

Mi-e dor de-o fata iubita,
de-un nume iubit, de-un
sarut ramas
trei zile dupa
ce magia a ars.

Mi-e dor de-o mangaiere
iubita, de-o strangere
iubita, de-o muscatura
semnata oe-o mana manjita.

Mi-e dor de-o ironie
iubita, de-un prieten
iubit, de-o masa
iubita si rasturnata
de zid.

Mi-am pierdut sufletul.

miercuri, 29 februarie 2012

If the doors of perception were cleansed, we would see everything as it really is: infinite

`If the doors of perception were cleansed, we would see everything as it really is: infinite.`
`What`s this?`
`My homework, mom.`
`Oh, I understand. And what do you have in mind right now?`
`I don`t really know. I`m thinking of all those pokerfaces we see everyday.``
OK, develop this!`
`From my point of view, we all wear a mask and maybe, there`s a moment when all those masks become a part of you and of you soul and not even you can feel which  the real `you` is. From this, derives the idea that when you cannot understand who you are, you cannot really see the personality of the one you love, for example.`
`I don`t get the last part.`
`Well, when you have `horse glasses` and you see only what you want, you cannot perceive the real world and your own mask becomes a mask for the people around you.`
`Yes, maybe you`re right, but what about the infinite?`
`Oh, that`s a good question, mom. I`m just a fool little child, but I believe we are infinite.`
` Why do you have such an idea?`
`Because my soul and the feelings which are inside of it are infinite and yours, too. And when all those feelings change into actions, there would be consequences and those consequences will affect the other. That`s why you`ve told me to think before I speak and that`s why I don`t care anymore about the past, I care about the future and the future is now.`
`OK, you`re a smart child.`
`My feelings change into actions and my actions have consequences and all I do remains in your memory, mom. Because the memory will never die, She`s infinite...`
`And now, your homework is finished!`
`And infinite, don`t forget!`

luni, 27 februarie 2012

Her letter : The more I get to know humans, the more I get to love dogs

Dear human,

You have the drift to hoot when you should talk, to run when you should walk, but most, galling to be so selfish that even you become beside the point for you. I met you almost sixteen years ago, you were much more alive and I used to think that you feel and that I`m too small for you, but you`re such a twister, my darling, and I was such a fool to let you twist me, but don`t worry, honey, now I really know you. You really like playing, that`s all about; you mess things up and I, foolish heart, fall deeper and deeper day by day for you and that`s kind of a free fall. You, yes you, taught me that life`s about me and, sincerely, at that time, this really sounded like a universal truth, but you`re a liar. Oh, I almost forgot to let fall your favourite game, what a coincidence, soul football. And now, after telling you all those things, I`m sorry to inform you, but I`ve taken one irrevocable decision: we, I mean you and you, should break up, and believe me, darling, this is just a safeguard for my heart, not to become a tic-tac-toc field for you. And in what concerns dogs, those `oh, never let those horrifies human killers touch you`, I take the risk to tell you that `killer`, as they are at least, they never lie, they like bones football, not soul football; they really shut up when they should and, most important, they eat cats, not feelings.
                                                                               So, goodbye!

P.S. You have 2 days to give me back all my private feelings and don`t forget that I left on your desk that alive thing called heart, And, please,  put it in a box and don`t forget to rewrite `fragile` on it.
                                                                             Sincerely yours, Me

vineri, 24 februarie 2012

Cerul

Am sa ma ridic
catre nori
si-am s-ating
cerul.

Am sa ma-ntalnesc
cu-acea cazatoare
stea,
ce-mi promisese acum
o mie de ani
ca-mi va veghea
povestea.

Am sa te fac sa
te-mpaci
cu dragostea neexplorata.
Nu-i frumos sa fi
tafnos!

Nu am fost o clasica;
nici nu intentionez.
Am s-ating
cerul,
caci pot.

joi, 16 februarie 2012

Caimac

Ma priveste cu
o privire tampa de om
care nu intelege
de ce nu intelege.

El ma-ntreaba neincetat
de ce cutreier cuvintele
in lung si-n lat.

El bea cafeaua
cu caimac,
fierbinte, fara zahar;
si urla macabru
ca s-a saturat.

Isi fumeaza tigara,
privindu-ma indescifrabil.
Imi spune ca-s frumoasa
cand cer
un fursec mancabil.

Ii place licenta-mi
poetica
si adora iubirea
platonica.

Ciudatenia nu se poate
exprima in cuvinte.

miercuri, 8 februarie 2012

Un fraier care are impresia ca stie sa minta frumos

Nepasarea mascata de amabilitate si de cuvinte frumoase gen `Imi pare rau`, `Te iubesc`, `Chiar imi pasa` se numeste ipocrizie. Ipocrizia este, din punctul meu de vedere, cel mai intalnit fenomen al acestui secol pentru ca ascunde anumite interese; ne comportam frumos cu altii pentru ca vrem sa obtinem ceva de la ei, pentru ca ne convin relatiile pe care le stabilim prin ei sau pentru ca nu-i frumos sa se zica despre tine ca esti artagos sau ca esti certat cu cineva. Asa ca, la ipocrizie inainte!

Si asa incepe povestea....

`Adriana, Adriana, a da, tipa aia aroganta care are doar cativa prieteni buni, care se intelege bine cu multi, dar pe fata careia citesti pe cine place si pe cine nu. Da, mi-o amintesc, ce-i cu ea?`
`A zis ca esti un fatarnic care nu vrea decat sa aiba cat mai multe fete pe lista, un fraier care are impresia ca stie sa minta frumos si ca acele doua cuvinte rezolva orice.`
Ovidiu, tipul ala pe care Adriana l-a descris perfect intr-o discutie cu o colega , s-a simtit atunci ca lovit in orgoliu. Cum, tipa infumurata si ingropata in lumea ei, aia care nu vede nimic in afara de propria-i persoana l-a citit pe el, pe el! intr-o secunda? Pai nici macar nu se cunosc personal...
`Ei bine, prietene, afla ca Adriana are dreptate si ca ea e noul trofeu de pe lista mea. Iti garantez ca o s-o am pana in iunie!`
`Pai ce ma, tu te pui la mintea nebunei aleia? Nici macar nu va cunoasteti, cum naiba crezi ca o s-o aduci in patul tau?`
`Pai doar sunt fatarnic si stiu sa mint frumos. N-ar trebui sa fie prea greu. Mai intai o s-o intrig si mai tare, apoi o sa ma imprietenesc cu ea si o sa-i arat ca-s baiat de treaba si dupa aceea e floare la ureche.`
`Bine ma, facem pariu pe o bere.`
`Da ma! Hai salut, vorbim !`

Si asa incepe povestea Adrianei si a lui Ovidiu.
Un El si o Ea, hai ca stiti structura clasica.

miercuri, 1 februarie 2012

De ce?

De ce atunci cand gresesti esti aratat cu degetul, iar atunci cand faci ceva dragut nu vede nimeni?
De ce acei oameni la care tii nu observa atunci cand faci sacrificii pentru ei?
De ce cand altii gresesc, eu trebuie sa iert, dar atunci cand gresesc eu nu ma iarta nimeni?
De ce nu uitam ceea ce vrem sa uitam?
De ce plangem pentru ca vrem sa nu mai plangem?
De ce ne mintim singuri?
De ce uneori pentru a merge mai departe trebuie sa te opresti?
De ce atunci cand nu iti mai doresti ceva, obtii?
De ce iertam persoanele la care tinem? Pentru ei sau pentru noi?
De ce orice minune dureaza 2 secunde (nici macar 3 zile nu mai tine)?
De ce pana si `Te iubesc!` se degradeaza?
De ce nu se tin `prietenii` de cuvant?
De ce mintim cand nici macar nu e nevoie?

Societatea ne obliga sa facem toate astea sau faptul ca a venit momentul in care mastile pe care le purtam devin o parte importanta a personalitatii noastre, astfel incat nici nu mai stim cine suntem cu adevarat....?

duminică, 29 ianuarie 2012

Satira

Vreau sa-mi imbat
ochii cu lumina
si urechile-mi sa aiba
un orgasm.
Iti aud gura si-ti
vad vocea cum
ma zgarie pe timpan.

Ma doare stomacul
de libelule ce se zbat
si inima-mi tresalta de
vorbe negre ce in ploaie
se abat.

Imi plange parul
de capul greu ce-l am
si cercelul rade;
e material fara
suflet.

Ironie si sarcasm
pe-un drum batatorit de noi.
Nu te vreau azi.

luni, 23 ianuarie 2012

Have a cigar



A zis-o un om mare: `cea mai bună amantă țigara, frate,
Nu te ceartă, nu e niciodată obosită, mereu are chef și mereu te face cum trebuie.`

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Adevar universal valabil

Prietenii sunt prieteni, iubitii sunt iubiti. Poti transforma un iubit intr-un prieten, dar intri pe un teren nesigur cand vine vorba sa transformi un prieten intr-un iubit.
Dragostea strica tot.

http://9gag.com/gag/1949192

vineri, 13 ianuarie 2012

Inutil

Sa sarutam
soarele la asfintit
si luna
care cade.

Imbraca-te-n privirea
mea si
nu-mi da drumul
niciodata.
Nu ma lasa sa cad
acum in
groapa afundata.

Poate ca mintea mea
bolnava
ti-a cazut ieri noapte-n
palma.
Iart-o! E bolnava.

E inutil a cere explicatii.
E intuli a le da.
E inutil a te gandi.
E inutil a incerca a nu iubi.

marți, 3 ianuarie 2012

Piesa de teatru

Sentimente infantile
aparute printr-un cod;
sentimente infantile
ce ne rod.

Seamana cu un banc prost
ce destinul l-a facut;
traim viata ca
pe o piesa de teatru.
Jucam comedia
si asteptam a se lasa cortina.

Mergem pe drumuri
necalcate de fiinte,
drumuri calcate de mosntrii
propriilor dorinte.

Te-am visat azi-noapte,
te-am visat acum doua nopti,
te-am visat acum o luna
si uneori speram sa mori.
Realizam dorinta-mi infama
si reveneam la realitate.
Speram sa se faca iar noapte
ca sa vorbim in soapte.