El si Ea

         Ochii o usturau din cauza lacrimilor care nu ii dadeau pace. Se gandea la toti baietii cu care ar fi putut fi, dar nu a fost. La toti cei pe care i-a refuzat politicos sau mai putin politicos. Si toate astea pentru ca ea il astepta pe El, pentru ca ea se gandea neincetat la El… Oare de ce? Oare de ce un barbat conta atat de mult? Isi amintea cu placere si cu un zambet strengar de mama ei si de modul in care a fost educata. Isi amintea de acele cuvinte glumete, dar adevarate totodata, `au doar ceva intre picioare in plus fata de tine si niste muschi mai mult sau mai putin lucrati, nimic mai mult`…acele cuvinte ii inteapa inima si ii aduc un zambet nostalgic pe buze… Da, ea il astepta pe El pentru ca niciunul dintre cei de dinainte nu se ridica la nivelul asteptarilor ei, niciunul nu avea ceva in plus in afara de `ceva intre picioare si niste muschi mai mult sau mai putin lucrati`, niciunul nu avea acea sclipire in privire sau acea replica spontana care sa o faca sa tremure. Ea il astepta pe El pentru ca el ii dadea acea replica care cerea o alta replica usturatoare, iar dialogul lor sarcastic se transforma int-o lupta intre sexe. El avea acea sclipire in privire care ii demonstra ca in preajma ei este el insusi, insa replicile ei acide aduceau niste fulgere care o speriau si care o avertizau ca poate fi si periculos. Poate ca tocmai asta o atragea la el, misterul, senzatia ca se joaca cu focul. O atragea ca o invita la intalnire fara a-i spune unde o duce, fara a sti cum sa se imbrace potrivit circumstantelor, dar, spre uimirea lui, intotdeauna era imbracata cameleonic, intr-un mod atragator, original si armonios astfel incat se potrivea oriunde si oricand. El o atragea intr-un mod in care nu o mai facuse nimeni, iar el era complet innebunit de prezenta ei, chiar daca dadea impresia ca este stapan pe situatie. Nu era, iar prietenii lui vedeau asta, dar nu aveau indrazneala necesara pentru a-I spune, doar nu voiau sa-i raneasca orgoliul de mascul cuceritor spunandu-i ca el era de fapt cel cucerit. Prietenele ei erau uimite de cat de bine le statea impreuna, dar si de modul in care prietena lor cea stapana pe tot si toate devenea agitata de fiecare data cand venea vorba de el. Rareori isi pierdea cu adevarat calmul, iar el o aducea tot mai des in starea asta. Da, asta era ceva cu adevarat ciudat. Ei erau ciudati si se simteau atrasi unul de celalalt, insa erau si indeajuns de orgoliosi pentru a nu recunoste asta unul fata de celalalt.

Ce bine ca esti- Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Un an

        Soarele de iunie ii gadila obrajii si o facea sa isi inceapa ziua printr-un zambet somnoros. Buclele-i castanii se odihneau lenes pe umar, iar telefonul suna apucat de o criza scandaloasa. `Alo?` raspunse cu o voce plictisita. `Neata, ramane valabila intalnirea aia?` ii raspunse vocea de la celalalt capat…`Ooo Doamne, am uitat complet, scuza-ma, te sun eu mai tarziu!`. Se ridica anevoie din pat intrebandu-se cum isi va descurca parul rebel plin de fixativul ramas de noaptea trecuta petrecuta cu o gasca de prieteni la o petrecere ce se dorea a fi `cuminte`, dar..ce sa faci? Planurile ii sunt  intotdeauna date peste cap de propria personalitate sucita. Rugandu-se sa nu se supere, suna inapoi si isi ceru scuze ca nu poate ajunge astazi la acea intalnire, amanand-o pentru saptamana viitoare.

         S-a trezit cu gandul ca vrea sa-si puna o dorinta, care odata pusa, sa o faca sa creada in ea cu adevarat. Dorinta aia care la un moment dat, intr-o anumita secunda, te face sa iti schimbi viata radical si sa afli ce astepti cu adevarat de la tine. Si-a amintit ce visuri avea in urma cu un an si si-a dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de vizibila este urma pe care si-au lasat-o anumite persoane asupra ei, cat de mult a maturizat-o o chestie care a inceput ca o joaca, dar care s-a transformat intr-o nevoie fireasca.

         Vara trecuta abia avea curajul de a spune o fraza ce i s-a aprins razleata in minte, iar astazi….Astazi s-ar lupta si ar infrunta pe oricine ar avea curajul sa ii spuna ca nu poate ajunge acolo unde si-a propus, astazi zambeste ingaduitor baiatului pe care l-a iubit, intelegandu-i trairile copilaresti.

`Te-am lasat confuz si aiurit

cand am plecat si tu nu m-ai oprit

si iar ai intrebat nimic.`

         Astazi intelege cu adevarat ce inseamna egocentrismul absolut, ideea ca totul se invarte in jurul sau si o cuprinde un  ras molipsitor cand realizeaza ca persoana pentru care si-a infruntat prietenii este acum doar un alt punct pe un  drum batatorit si totusi mereu imprevizibil. Astazi intelege niste cuvinte care in urma cu doua luni pareau a nu avea sens (`Trebuie sa intelegi ca exista oameni pentru care merita sa te consumi si oameni pentru care nu.`), iar acea discutie nocturna presarata cu o racoare de aprilie capata o nuanta rosiatica in mintea ei. Astazi probabil ca s-ar apuca de fumat fara sa-i pese de ceea ce vor spune ceilalti, dar tot astazi se gandeste ca nu ar avea niciun rost…isi aminteste senzatia de greata si brusc, tigarile nu i se mai par apetisante…J  Astazi e sucita!

`Un ochi razand, un ochi plangand

Un suflet dulce lacrimand,

O femeie frumoasa pe trotuar cazand,

Un barbat nepasator fuma o tigara surazand`

       Si-a pus acea dorinta care ii inflorise in minte, iar acum, cand dorinta este deja pusa, contrar tuturor asteptarilor, crede in ea.

`Pentru ca vreau, pentru ca pot

urat cu tine ma comport.

Ai devenit urat si aiurit,

daca stau sa ma gandesc, si mai ticnit

de cand noi doi n-am mai vorbit.

                     Aminirile sunt doar niste intamplari care te fac sa zambesti sau nu, dar care te fac sa inveti invariabil ceva. Trecutul nu ne invata ce sa facem, dar ne invata ce sa nu facem.

`Ma pierd in tot ce-ai insemnat,

am folosit perfect compus, deci

e uitat.`

Expansiune

    Vad o fotografie din copilarie

    si-mi imaginez

    harta universului in expansiune.

   Orice dragoste a mea,

   pentru ei e un subiect de discutie,

   iar eu ma intreb daca-I vreo confuzie.

   Cand il priveam,

   se loveau in mine doua sentimente

   ce nu-si gaseau argumente

   pentru a explica ceea ce gandeau

   si de ce cap in cap se bateau.

   Ei  iar  au aparut

   si orice dragoste de-a mea

   pentru ei e un subiect de discutie.

  Noptile mele, in noptile mele

  stau intinsa si privesc in jur,

  lucrurile-si pierd bizar orice contur,

  iar pe el il vad fara cusur.

Orice dragoste de-a mea

pentru ei e un subiect de discutie.

Diminetile mele, in diminetile mele

ma  intreb de ce m-am nascut femeie

si-mi strofoc mintea pentru a gasi o cheie.

Secundele mele, in secundele mele

te simt aproape de mine

si  realizez ca nu mai vreau nimic pe lume

si-i las sa discute fara intrerupere.

  

  

Noapte de vara- George Bacovia

Noaptea-ncer, ticnit se lasa-
Poezie sau destin-
Luna urca,somnoroasa
Vino, vin!

Este liniste, racoare
Codrul e de farmec plin-
Pe sub teii inca-n floare,
Poezie sau destin.

In suavele parfume

somnul pleaca, tu ramai...

Focul

     Imi place noaptea. Daca nu ar fi intuneric, nu am putea vedea stelele. Imi place amurgul, inca un sfarsit. Nu conteaza cat de perfecta este ziua, un sfarsit trebuie sa exist intotdeauna. Noaptea are ceva sublim, romantic si tulburator in ea(nu-i asa?), iar amurgul ma sperie. Ma sperie necunoscutul, ma sperie ceea ce nu stiu si imi dau seama cat de putine stiu, dar curiozitatea ma impinge sa merg dincolo de infinit si de puterea mea launtrica...Se spune ca barbatii au descoperit focul, iar femeile cum sa se joace cu el. Poate ca ma joc cu focul, nu eu l-am descoperit, sunt sigura ca focul a existat dintotdeauna, il simt in interiorul meu cum ma mistuie, dar nu ma pot opri...merg mai departe de atat. Ma joc cu focul si nu vreau sa ma ard...Ma voi arde? In tot ceea ce faci trebuie sa iti asumi un risc...Mi-l voi asuma?

    De trei lucruri sunt sigura: Focul exista, Eu ma joc cu focul, Apa ma protejeaza....dar...oare ma va mai proteja?

    Tu unde esti?
     Ma holbez la rochia mea albastra si ma astept sa te vad in fiecare moment...rochia mea albastra are culoarea albastra pentru ca albastrul este culoarea universului...

    Intr-un final a aparut.  Imi adresa zambetul lui strengar, oprindu-mi respiratia si inima. Nu-mi imaginam ca un inger putea fi mai frumos, nu era nimic la el care ar fi putut fi imbunatatit...
    Ce se ascunde sub acele cearcane adanci? Ce se ascunde sub acel zambet arogant? Ce se ascunde sub privirea ta hipnotizanta? Dar tu, tu ce ascunzi?

Vama Veche- Vara asta

Rochia lunga

        O zi de vara cu totul si cu totul aparte. Isi priveste cu uimire rochia vaporoasa si lunga, iar mainile i se pare anormal de mari...oare de ce? Oare pentru cine?  Isi aduce aminte de momentul in care si-a cumparat rochia, o zi torida de iulie in care urla disperata ca ea vreau rochie lunga, iar el i-a spus `Vrei? Hai sa cautam, probam si cumparam!`...si a gasit-o pe EA, lunga, colorata(verde, galben, mov, albastru), vaporoasa si atat, dar atat de frumoasa! 
        S-au plimbat prin parc tinandu-se de mana, mergand netulburati de nimeni si nimic, ca si cand lumea toata era a lor. `I am the king of the world!` ii spuse el razand din toata fiinta sa, iar ea ii raspunde amuzata `Stii ca a murit la final, nu?`. Timpul isi pierdea din importanta, orele deveneau minute, iar minutele secunde, iar soarele apunea incetul cu incetul pana cand umerii ei au inceput a tremura...Atunci, el o cuprinse, iar acea imbratisare ascundea o tulburare infioratoare si totodata sinceritatea absoluta.

      Vara...
       I-a  spus ca n-a cunoscut nicicand o persoana mai interesanta si mai imprevizibila decat ea, iar ea s-a multumit sa-l priveasca. Acea fraza rostita cu o sinceritate si cu o nonsalanta izbitoare a urmarit-o zile intregi.  Nu voia sa-i spuna ca in primele secunde ii venea sa-l stranga de gat si sa-i stearga de pe buze acel zambet arogant, dar .... secundele urmatoare au adus cu ele o atractie magnetica, aproape hipnotizanta. Sub acea aroganta si zeflemitoare privire se ascundea altceva, dar ce? Intrebarea asta o obseda, iar privirea lui ajunsese hipnotizanta...nu-si putea lua ochii de la scrisorile lui, de la chipul lui, nici macar de la mainile lui datatoare de atingeri gingase.
     Ce ascunde acea privire aroganta?

    Inca isi priveste mirata rochia lunga se vara si geanta rosie...nu avea nevoie de nimic din toate cate erau acolo, nici telefon, nici chei, nici rimel...simgurul lucru care ii trebuia era chiar acolo, in fata si in inima ei...El! Si nici macar nu-l cunostea, si nici macar nu stia ce ascunde acea privire, si nici macar nu ghicea, si nici macar nu voia sa stie despre trecutul lui, despre el...ii erau de ajuns ochii lui cu cearcane adanci. Ce ascund oare acele cearcane?

    
     

      

Scrisoarea 1

Draga prietene,

Dupa mai multe certuri si contraziceri, ma dau batuta. Ai dreptate, nu exista prieteni buni, exista doar prieteni si cred ca daca as face o investigatie amanuntita as descoperi ca nici aceia nu exista. Fiecare `prieten` mai devreme sau mai tarziu te va dezamagi si atunci vei suferi cumplit. Atunci iti vei jura ca nu te vei mai atasa de nimeni pentru ca toti sunt niste gunoaie care nu vor decat sa isi bata joc de sufletul tau pierdut in amintirea clipelor frumoase, doar ca va aparea alt `prieten` caruia ii vei darui afectiunea ta, pentru care te vei ingrijora si pentru care vei fi dispus sa faci orice. Se vor fi scurs un an, doi, trei pana cand si acesta te va fi dezamagit, dar deznodamantul este mereu acelasi: prietenia nu exista.

Mereu am crezut ca prietenia adevarata exista si imi amintesc de proverbul latinesc pe care am aberat cu success la teza, `Prietenul este mai necesar decat focul si apa`, si acum, intr-un frumos final, i-am descoperit talcul. Focul arde si ramane doar cenusa care nu va reface niciodata ceea ce a fost, apa ineaca si distruge, lasand doar nenorocire in urma ei, dar da si viata totodata, dar…`Prietenul` ce isi bate joc te face mai puternic si stii tu, `fiecare sut in fund e un pas inainte`. Deznodamantul este mereu acelasi: prietenia nu exista.

                                                      Cu drag,

                                                             a ta prietena

                                                                          

Rezumat de capitol

     O vara ce abia incepe.

     Vara trecuta plangea pentru ca isi pierdea o parte din prieteni, pentru ca lucrurile frumoase deveneau amintiri, pentru ca o poveste de dragoste se sfarsea, pentru ca ochii lui erau plini de lacrimi. A trecut un an si acum realizeaza ca prietenia exista, o prietenie sincera, pura, ce a trecut prin multe, o prietenie de 7 ani care inca dureaza. Vara asta incepe cu melancolie si cu un fior rece prin care ochii lacrmeaza, iar uitarea nu uita. Anumite persoane nu (mai) conteaza, altele da pentru ca au contat si vor conta mereu, pentru ca acele persoane sunt acolo pentru ea. Dar altele nu...exista un prieten care nu mai este, ucis de niste idioti care inca au ramas nepedespsiti, iar furia celorlalti a ramas aceeasi si probabil ca doar timpul va vindeca ranile ramase. Se implineste un an.... 

      Vara asta incepe cu melancolie, iar prietenia incepe cu o carte, o melodie si un balansoar. Prietenia este in fiecare zi a existentei ei nefaste, o prietenie blonda cu ochi verzi, o prietenie satena cu ochi caprui...Doua persoane diferite, atat de diferite, alaturi de o castana neagra si deformata... iar vara asta incepe cu nostalgia unei veri ce a trecut, o vara cu nopti albe, o vara cu role si cazaturi amuzante (iti mai aduci aminte? Doamne, cat am ras), o vara cu leagane in miez de noapte (era 2 noaptea si ne dadeam in leagan, m-ai intrebat amuzat cati ani am)... Vara asta incepe cu melancolie, dar vara viitoare va incepe cu aceeasi melancolie pentru ca fiecare vara este din ce in ce mai amuzanta, mai plina de surprize si mai socanta.... Mai tii minte rochita verde de matase?

      

     Asta este doar jumatate din povestea din spatele ochilor negri si a buclelor castanii, adevarata poveste de scrie acum, in fiecare clipa prezenta, trecuta si viitoare pentru ca fiecare persoana are propriul ei capitol, iar cartea este doar pe jumatate scrisa... 1, 2, 3...inca un cuvant scris, inca o virgula pusa, inca o silaba constientizata. 

    Fiecare prieten isi are propriul capitol, in ordine cronologica, aleatorie si crescatoare... Un capitol masculin ce a inceput a fi scris cu aproape 17 ani in urma, un capitol feminin inceput cu 7 ani in urma, un capitol hermafrodit ce implineste abia 9 luni. Coperta unei carti albastre ce inca nu are autor sau poate ca are...publicam sub pseudonim?  Cartea vietii este scrisa acum...

    Iti mai amintesti rochita verde de matase? Leaganul din parc? Nisipul de pe plaja, august...? Versurile geniale din `Billionaire` pe care le cantam cu cate o cutie de Reds in mana pe scarile de la statuie pun pariu ca le stii si acum!

Atat de

Totul e simplu, atat de simplu, incat

devine de neinteles.

Totul e simplu, atat de simplu, incat

poate ma comport prostesc.

Tu esti frumos, atat de frumos, incat

eu ma topesc.

Tu esti frumos, atat de frumos, incat

nu ma mai satur sa te privesc.

Sunt egoista, atat de egoista, incat

te vreau doar pentru mine.

Sunt egoista, atat de egoista, incat

nu te las  sa petreci niciun moment cu tine.

Te iubesc, atat  te iubesc, incat

in fiecare clipa sa te sarut as vrea.

Te iubesc, atat  te  iubesc, incat

fiecare clipa a  ta e a mea.

Te urasc, atat  te urasc, incat

ma oftic ca esti perfect.

Te urasc, atat  te urasc, incat

intre noi  totul e secret.

Totul e secret, atat de secret, incat

nici macar eu nu stiu ca iubesc.

Totul e secret, atat de secret, incat

e un sentiment ciudat si complex.

O carte, o melodie, un balansoar si un prieten

     Uneori adora singuratatea. O zi a ei, doar a ei, pe care refuza sa o imparta cu altcineva. Balansoarul in mijlocul gradinii, aerul curat, o carte si melodia lui John Lennon pe fundal face aceasta zi de iunie perfecta.

Lucrurile nu sunt complicate,nu au fost niciodata, oamenii le fac asa. Este incapabila sa inteleaga de ce oamenii nu sunt sinceri unii fata de altii, dar si cu ei insisi totodata. De ce este atat de greu sa spui lucrurilor pe nume, de ce fiinta umana nu cunoaste cuvantul `respect`?

     O carte si o melodie care te fac sa te gandesti la ceea ce are sens cu adevarat, la toate lucrurile care se intampla cu un motiv si pe care refuzi sa le vezi, la scopul cu care o carte a fost scrisa, la modul in care niste simple versuri prind viata cu ajutorul unor acorduri de chitara. Simplitatea unui sarut asternut pe obraz, dragalasenia unei imbratisare afectuoase si siguranta prieteniei… substantive simple care inseamna mult. Ironic, nu?

     Uneori adora singuratatea. Doar ea cu sinele sau. Doar ea cu o carte. Doar ea cu un o legenda moarta de mult. Doar ea cu un balansoar in mijlocul unei mari verzi, imbracata comod, simtindu-se libera in lumea ei nebuna, conturata cu alb, negru, rosu si verde. Doar ea si obrajii ei gadilati de o suvita castanie si ondulata.

Adoara simplitatea unei zile lipsite de nebunia orasului. O zi cu unghii negre, o zi simpla in singuratatea desavarsita pe care si-a dorit-o dintotdeauna pentru ca tocmai realizase ca s-a descoperit pe ea insasi, citind o carte… va fi singura intotdeauna, singura in singuratatea singuratatii unei carti, a unei melodii si a unui balansoar in gradina. Va fi ciudata intotdeauna, ciudata in ciudatenia ciudateniei creierului uman.

      Singura si ciudata, refuzand a fi inconjurata de niste incuiati care sa-i spuna cum sa-si traiasca viata cand nici macar pe-a lor nu-s in stare sa o savureze cu fiecare zi. Viata nu trebuie gandita, controlata sau planificata, ci traita si simtita., dar… Atunci cand societatea si lumea iti cer sa rationezi, cand nesiguranta te impiedica sa vezi dincolo de aparentem iar prejudecatile sa simti, devii o umbra in propria-ti viata.

O zi fara internet, facebook, telefon sau orice implica viata sociala. O zi a ei, o zi speciala al carei substrat il intelege doar ea, ziua in care un pupic innocent pe obraz inseamna mai mult decat o mie de cuvinte. Mai lipseste ploaia, dar ajunge si cerul innorat.

     A adormit in bratele lui, iar singuratatea ei reprezinta o carte, o melodie geniala, un balansoar in gradina si un prieten care iti aminteste de copilarie, de bunici si de zilele de vara in care nu aveai griji, inima franta sau lacrimi in ochi…un prieten care nu are nevoie decat de o privire pentru a simti cu ochii.

Ooo.. singura in singuratatea singuratatii ei!