Lună plină

Te-am găsit când nu te-am căutat.

Nerv

Acesta este sufletul unui
pom fructifer, nu trupul
lui.

Sufletul, ce pune zise-se totul
în mișcare. Umbre peste umbre,
frică, întuneric, gheață. Ți-ai pierdut
sufletul? Care suflet? Doar avem
rațiune. Luciferica rațiune!
Dar cum mai înflorești? Doar erai un
pom fructifer. Erai născut și dădeai
naștere. Perpetuarea speciei.
Mecanică.
Trupul lui... roșu, auriu, mărul lui
Adam.
Trup și suflet. Tot. Complet. Al meu.
Am mușcat.

Sign

Muză renăscută

Descompunerea mea a
început. Poți să fixezi când vrei
data înmormântării
mele.

Descompunerea începută prin compunerea
de elemente. Naivitate și minciună.
Iubire și ură. Maturizare și orgoliu.
Copil ce nu mai e copil.
Data înmormântării mele,
dublă semnificație, 11. A murit
și s-a născut.
Pământ aruncat ce m-a
readus la viață, modelat ca-n lut
și piatră. Aruncat.
Aruncat peste-o muză
moartă.

Fructe

Să mănânci fructele vieții, să
azvârli cojile și să
fii prins asupra faptului.

Fructele vieții... Ce fel de fructe?
Banane sățioase, textură puternică,
ușor de modelat? Portocale dulci-acrișoare,
aromate și-mbietoare? Cireșe cărnoase,
roșii ca sângele și provocatoare ca o
femeie pictată nud?
Azvârli cojile... Ce fel de coji?
Coji de nuci ce te-nțeapă când
le-atingi? Te distrezi și tragi
ponoasele.
Ce contează că nu te vede nimeni,
când conștiința-ți știe? Dar tu, tu ești
prins asupra faptului.
Le-ai avut, le-ai gustat, le-ai aruncat.
Vulnerabil și gol, așa cum, cândva, au
fost și
ele. Regrete? Nu!
Doar orgoliul zdruncinat.