Toti spun ca iubirea e ceva frumos.
De fapt, e un os ce nu ramane
niciodata intreg,
ci se sfarama mereu pana ce
toata materia sa dispare,
fara a lasa nimic de recuperat
in cale.
Supravietuiesc zilelor intunecate
de asteptare,
boemizate de lasitatea fiintei
metamorfozate in idiotizare,
Ma hranesc din propria-mi nenorocire,
zambesc sarcastic auzind cuvantul
`iubire`.
Imi beau propriul sange,
traind verbul `a plange`.
Sarut o amintire stramba
si ciudata,
rugandu-ma sa se termine
tragedia poetizata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu