Şi recitam
poeme
în gura
mare.
Şi - conjuncţie, deci
mai făceam ceva înainte.
Studiam gramatica
matematicii, se pare că ezoteria mă atrage.
Recitam, îmi luam avânt şi
nişte aer în plămâni. Împărtăşeam
şi credeam că
asta e de ajuns. E trist.
Poeme... viaţa mea s-a transformat
într-o elegie, pe care nu eu,
eu nu am scris-o. Cine?
În gura mare, cu glasul ridicat,
cu pieptu-mi umflat. Mă auziţi?
Recitam poeme în gura mare! căci..
poate aşa v-ar mai fi înviat sufletul.
oh, Hamlet... până şi
acum e
teatru.
Cine mi-a scris
elegia?
