De ce hrănim mediocritate?

Uneori e frumos să ne jucăm de-a șoarecele și pisica, însă ne-am obișnuit să fugim de lucrurile sincere.

Criticăm societatea, dar cu fiecare lucru nesincer pe care îl facem, devenim parte integrantă a ei.

Ne e frică să iubim, să simțim, să ne asumăm riscuri, dar la final, nu vom regreta ceea ce am făcut, ci ceea ce nu am făcut. Nu regret nimic din ce am făcut, din fiecare lucru am învățat câte ceva, însă urăsc să îmi pun întrebarea „Ce ar fi fost dacă?"

Tocmai de aceea, ca o parte integrantă a societății ce nu vreau să devin, am de gând să trăiesc, să îmi asum riscuri, să mă îndrăgostesc și să bocesc în pernă, că doar trebuie să am ce să povestesc nepoților pe care nu se știe dacă o să îi am.