De ce acei oameni la care tii nu observa atunci cand faci sacrificii pentru ei?
De ce cand altii gresesc, eu trebuie sa iert, dar atunci cand gresesc eu nu ma iarta nimeni?
De ce nu uitam ceea ce vrem sa uitam?
De ce plangem pentru ca vrem sa nu mai plangem?
De ce ne mintim singuri?
De ce uneori pentru a merge mai departe trebuie sa te opresti?
De ce atunci cand nu iti mai doresti ceva, obtii?
De ce iertam persoanele la care tinem? Pentru ei sau pentru noi?
De ce orice minune dureaza 2 secunde (nici macar 3 zile nu mai tine)?
De ce pana si `Te iubesc!` se degradeaza?
De ce nu se tin `prietenii` de cuvant?
De ce mintim cand nici macar nu e nevoie?
Societatea ne obliga sa facem toate astea sau faptul ca a venit momentul in care mastile pe care le purtam devin o parte importanta a personalitatii noastre, astfel incat nici nu mai stim cine suntem cu adevarat....?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu