La rascruce de drumuri

-Imi pare rau!

-De ce?

- E vina mea, n-am vrut sa te ranesc, a fost o luna…

- Ce s-a intamplat? o intreba disperat.

- Trebuie sa plec. Te iubesc!

- Si eu te iubesc! Unde pleci? Ce s-a intamplat?

          Dar ea deja please…fusese deja mult prea dureros… I-a spus `Te iubesc!` si era adevarat, dar ea il iubea intr-un mod total diferit, il iubea ca pe cel mai bun prieten, il iubea ca pe cel pe care-l poate suna la 4 dimineata, il iubea ca pe cel pe care abia asteapta sa-l vada cand se intoarce acasa,.. Il iubea si nu voia sa-l raneasca, dar probabil ca deja o facuse…

       N-a avut nici macar curajul necesar pentru a-I spune adevarul, curajul de a-i spune ca timp de o luna s-a mintit pe ea insasi si pe el totodata, curajul de a-i spune ca a trait o poveste mincinoasa….curajul necesar pentru a-I spune ca iubeste pe altcineva.

      Mai facu inca un pas in noaptea neagra si planganda si se gasi la o rascruce de drumuri; un drum era senin si mirosea a petale de iasomie si de margaritar… Ce coincidenta! Erau florile ei preferate! Celalalt drum era plin de spinii trandafirului ofilit care cu doua nopti in urma implora indurare.

       Statea prostita in fata acestei rascruci, desi stia dinainte pe care o va alege…decizia era ca si luata. Facu un pas, iar picioarele incepura a sangera strapunse de spinii verzui, ochii ii lacrimau de durere, dar ea radea ca nebuna in negura noptii. Isi pierduse mintile complet, stiind ca la capatul acestui drum dureros il va gasi pe El. Nu `el` pe care tocmai il parasise, ci El, fantoma iubita din trecut.

           Ploaia incepu , ii scurgea sangele de pe picioare si ii indulcea lacrimile… Totul in jurul sau reprezenta schimbarea…ploaia care stergea trecutul, decizia asumata, spinii care acum ii gadilau talpile deoarece fantoma din trecut incepea a prinde contur, iar trandafirii redeveneau rosii.

           Ea era un paradox…unghii rosii si ochi rimelati, un umar gol pe care aluneacau picaturile de ploaie, bucle castanii prinse neglijent; ea care-l priveste cu coada ochiului incercand sa para nepasatoare, ea care-l enerveaza si apoi isi cere scuze.

          El… cel care a facut-o mai puternica prin lacrimile varsate, el care i-a facut inima sa bata mai tare, el care a fost poate mai stanjenit decat ea; el, copilul matur, dar mai ales, El, fantoma iubita din trecut!