Astazi nu stiu ce m-a apucat, dar mi-e dor de toamna...Mi-e dor sa alerg prin baltoace uda leoarca, mi-e dor sa stau cu o carte in mana pe canapea, iar afara sa ploua cu galeata, mi-e dor sa-l sarut pe el in timp ce stropii de ploaie ne ametesc...Mi-e dor sa fiu bosumflata ca afara ploua, dar in acelasi timp imi place..si ma comport ca o fetita rasfatata...
Mi-e mai usor sa scriu atunci cand ploua, imi place ploaia..simt ca literele se imbina mai usor, iar eu ma las purtata de acel vis...
Cred ca mi-e dor de el..si poate ca mi-e dor de toamna pentru ca imi aminteste de el, de mirosul lui si de povestea noastra care s-a terminat chiar inainte sa inceapa...
Nu mai am chef sa scriu, m-am intristat...Ma las purtata de amintiri si pana la urmatoarea postare va las cele mai calde sarutari....Stii tu, dragul meu...si pentru tine sunt acele sarutari...
Ce-i simpatic este ca si eu fac aproape aceleasi lucruri toamna.Ma bucur sa vad ca nu-s singura :p
RăspundețiȘtergereSincer, cred ca tuturor ne place ploaia. Sau macar acelora care sunt sensibili si iubitori, ce gasesc in picaturile de ploaie care pentru ceilalti aduc monotonie si tristete, ceva frumos si magic.
RăspundețiȘtergerevreau un cheeseburger
RăspundețiȘtergere