Ploua. Priveste zambind picaturile de ploaie si isi aminteste de el; se gandeste ce ar crede daca i-ar arata cine este cu adevarat, daca l-ar lasa sa o descopere, dar acesta ramane doar un singur gand neconcretizat pentru ca nu merita. I-a demonstrat ca nu merita sa-si lase sufletul nedescoperit, ca nu merita sa lase garda jos pentru el.
Ploua. Isi imagineaza zambind cum ar fi daca el si-ar da jos masca pe care o poarta de o luna incheiata si ar redeveni el, el asa cum il cunoaste ea. Isi imagineaza toate aceste lucruri si fluturasii isi fac simtita prezenta. Se infurie; ar fi preferat sa nu-si fi dat seama ca iar are fluturasi, fluturasi rebeli provocati doar de gandul la el.
Ploua. Se intreaba tremurand oare ce face el la aceasta ora tarzie din noapte, se intreaba daca doarme sau daca viseaza cu ochii deschisi asa cum face si ea.
Ploua. Intr-un final ia cartea aruncata intr-un colt al patului si citeste, rectific, incearca sa citeasca, insa gandurile ii zboara aiurea; se infurie iar, nu suporta senzatia ca el este pretutindeni, ca este chiar si in paginile roase de timp ale unei carti ce miroase a praf. Praf....de ceea ce a fost s-a ales praful.
like :>
RăspundețiȘtergere