Ploaia

                       Nu am crezut ca simt ceva,
         dar privirea ta intamplatoare
         inima ma sageta.
         Privesc picaturile de ploaie
         si ma-ngrijorez;
         n-ai raspuns la a mea scrisoare,
         iar acum, cu lacrimi negre sangerez.

         M-am chinui o noapte si o zi
         din suflet sa te caracterizez;
         filistin esti doar cand vrei,
         copil esti doar mereu,
         dar dulce...dulce esti doar al meu!

        Toata ziulica asta dulce si ploioasa
        Ma gandeam la tine; deveneam dragastoasa.
        Mi-au parut bujori in obrajori
                    zambetul nu-mi mai parasea chipul,
        iar eu, rosind, stiam motivul.

        Afara ploua, iar eu zambesc,
        tu nu-mi raspunzi si ma tot gandesc
        daca dormi dulce si de nepatruns,
        daca intr-o casa calda te-ai ascuns...

        Prietenii nostri ne joaca feste,
        vorbesc soptit si nu ne dau de veste
        cred ca vor sa puna in scena o poveste...
        Povestea mea, a ta, a noastra
        si brusc, in mod cumplit, iar sunt dragastoasa.
        Ce faci tu, din mine, dulce copil?
        ai aprins si cel din urma fitil
        si chiar nu vreau...nu vreau deloc 
        sa ma complic, sa visez si sa stric tot.
    Ce faci tu, din mine, dulce copil?