Analogia

Versuri fara noima,

lacrimi fara forma,

un alfabet urat si sfaramat…

asta-i ceea ce in urma ai lasat.                                             

`…aceste litere trebuie sa se intalneasca

pentru a putea sa supravietuiasca…`

Acele litere nu s-au intalnit,

dar, cu toate acestea,

ele au supravietuit….

una cu zambetul pe buze

ce nu simte chemarea,

cealalta, cu durere in suflet,

isi plange ardoarea.

Bucle inlacrimate-n ploaie,

un ochi negru ce nu mai zambea in zare.

Credea ca acea banca din parc

in umbrele lor iar va dansa;

credea ca acele lacrimi negre

niciodata nu vor mai aparea…,

dar visul s-a stins,

soarele chiar de rasarea, in aceeasi clipa,

cu o culoare sangerie asfintea.

Ochii ei inlacrimati

in asta zi nu-s rimelati,

ci o scanteie ii rechema, dar el…

el iar nu-i ia in seama.

Versurile nu pot exprima

cand n-au pana si cerneala;

problema nu se poate solutiona

cand n-ai algoritmul pe care-l asterne foaia,

iar relatia…nu poate functiona

cand n-ai scanteia ce invinge ploaia.

Si-asa…analogia

a invins chiar teoria,

a impiedicat copila

sa descopere iubirea…