Murita, mica si strivita

O gargarita murita

era azi-noapte-n ploaie.

O gargarita murita

a-ntunecat cerul care

senin era.

O gargarita murita,

murita, mica si srivita

cand viata a luat

pentru prima data

in al ei mic piept, n-a reusit.

Totul s-a prabusit, incet.

O gargarita murita

a vazut si el,

dar o gargarita murita,

murita, mica si strivita

n-a sensibilizat

un ateu.

O gargarita murita

e-n a ei palma.

O gargarita murita,

murita, mica si strivita

O doare, pe ea.

De  ce zambind?

De ce sedus?

De ce cumplit,

o gargarita mica ai omorat?

De ce?!

Cu ce ea, murita,

murita, mica si strivita

Ti-a gresit?

O gargarita murita,

murita, mica si strivita

de tine-a vrut

a fi iubita…

La rascruce de drumuri

-Imi pare rau!

-De ce?

- E vina mea, n-am vrut sa te ranesc, a fost o luna…

- Ce s-a intamplat? o intreba disperat.

- Trebuie sa plec. Te iubesc!

- Si eu te iubesc! Unde pleci? Ce s-a intamplat?

          Dar ea deja please…fusese deja mult prea dureros… I-a spus `Te iubesc!` si era adevarat, dar ea il iubea intr-un mod total diferit, il iubea ca pe cel mai bun prieten, il iubea ca pe cel pe care-l poate suna la 4 dimineata, il iubea ca pe cel pe care abia asteapta sa-l vada cand se intoarce acasa,.. Il iubea si nu voia sa-l raneasca, dar probabil ca deja o facuse…

       N-a avut nici macar curajul necesar pentru a-I spune adevarul, curajul de a-i spune ca timp de o luna s-a mintit pe ea insasi si pe el totodata, curajul de a-i spune ca a trait o poveste mincinoasa….curajul necesar pentru a-I spune ca iubeste pe altcineva.

      Mai facu inca un pas in noaptea neagra si planganda si se gasi la o rascruce de drumuri; un drum era senin si mirosea a petale de iasomie si de margaritar… Ce coincidenta! Erau florile ei preferate! Celalalt drum era plin de spinii trandafirului ofilit care cu doua nopti in urma implora indurare.

       Statea prostita in fata acestei rascruci, desi stia dinainte pe care o va alege…decizia era ca si luata. Facu un pas, iar picioarele incepura a sangera strapunse de spinii verzui, ochii ii lacrimau de durere, dar ea radea ca nebuna in negura noptii. Isi pierduse mintile complet, stiind ca la capatul acestui drum dureros il va gasi pe El. Nu `el` pe care tocmai il parasise, ci El, fantoma iubita din trecut.

           Ploaia incepu , ii scurgea sangele de pe picioare si ii indulcea lacrimile… Totul in jurul sau reprezenta schimbarea…ploaia care stergea trecutul, decizia asumata, spinii care acum ii gadilau talpile deoarece fantoma din trecut incepea a prinde contur, iar trandafirii redeveneau rosii.

           Ea era un paradox…unghii rosii si ochi rimelati, un umar gol pe care aluneacau picaturile de ploaie, bucle castanii prinse neglijent; ea care-l priveste cu coada ochiului incercand sa para nepasatoare, ea care-l enerveaza si apoi isi cere scuze.

          El… cel care a facut-o mai puternica prin lacrimile varsate, el care i-a facut inima sa bata mai tare, el care a fost poate mai stanjenit decat ea; el, copilul matur, dar mai ales, El, fantoma iubita din trecut!

Nebuna de amor

Saptamani intregi

o privire mi-a zburat

catre coltul sudic…

ea te-a aflat, dar…

Ce plimb pe tine nu-I vedere

si nici imagini, nu-s imagini,

e iubirea!

Seara lui luni…iubirea spre tine

a zburat!

Seara lui marti…inima iar te-a confruntat.

Seara lui miercuri…ochii ei au lacrimat

Seara lui joi…buzele s-au relaxat

caci in seara lui vineri

fluturasii n-au zburat!

Seara lui sambata…visele s-au adunat

Seara lui duminica…au vorbit si s-au pupat!

Se contopesc

multiple sentimente, caci ea…

e nebuna de amor,

el…e un prost si dulce domnisor

ce s-a trezit cand a-ntrebat

daca ce-a auzit e-adevarat.

Fara sa vreau, fara sa vrei, fara sa vrea

el, ea, ei au aparut in lumea mea.

Eu, tu, noi, traim, erai, era

in  jurul  nostru, pretutindeni, dragostea!

Ce este dragostea?

       Buclele-i castanii dansau sub adierea vantului, ochii ii straluceau, iar ea zambea...Zambea gandindu-se la strada pietruita cu trandafiri rosii, strada ce mirosea a adolescenta, a dragoste, a soare si a ochii caprui ce-i zambesc in fiecare zi, acei ochi care exprima dulceata tineretii, a nebuniei si a impulsivitatii, dar... O usoara nostalgie ii intuneca mutrisoara, ochii negri si mici s-au plostit, isi intoarce privirea in urma, iar o lacrima cristalina ii aluneca pe obraz. Vede in mijlocul strazii un trandafir pe jumatate ofilit, in mijlocul strazii ce mirosea a dragoste, un trandafir aproape murea...De ce? Oare ce cauta acolo? Oare de ce o durea sufletul? Oare de ce lacrima cu lacrimi de culoarea trandafirilor?

    Era un trandafir lasat in urma, un trandafir ce a lasat in inima ei frageda o amintire inca vie, amintirea celui pe care inca nu l-a uitat...`Draga grava si uluitoare faptura, mi-ai lasat in suflet o dulce arsura`, poezia lui Nichita ii rasuna in minte....`Dulce`, dar tot o arsura, o arsura ce doare, o arsura ce sangereaza, o arsura care in urma cu trei secunde i-a facut ochii sa lacrimeze. El apare iar in calea ei cu un imens buchet de trandafiri proaspeti...aproape a uitat de trandafirul stacojiu ce sta si implora indurarea, dar ea mai face un pas in fata pe strada pietruita cu trandafiri. 

      `Draga grava si uluitoare faptura`....O parte din ea inca priveste in urma, o parte din ea inca tanjeste la acel trandafir pe jumatate mort, dar trandafirii proaspeti miros atat de frumos...

    Trecutul inca o bantuie, pulsul i se accelereaza, ochii ii lacrimeaza, mainile-i sunt reci si tremura...

              De ce trebuie sa suferi? De ce inca piveste in urma? 

              `Ce este amorul? E un lung prilej pentru durere. Caci mii de lacrimi nu-i ajung si tot mai multe cere.`(Mihai Eminescu)

            Ce este dragostea? 

               Ce este dragostea?

`Te iubesc` suna perfect

      `E prea frumos sa fie adevarat`, isi spune zambind. Personalitatea ei isi face simtita prezenta pentru prima data in ultima luna, acum a inceput sa rastalmaceasca si sa analizeze fiecare cuvant frumos pe care el il rosteste, pana si `Te iubesc!` i se pare ca suna ca nuca in perete si nu, nu e nebuna sa caute nod in papura...este doar indragostita, doar realista, este ingrozita de gandul ca s-ar putea ca acest vis frumos sa se termine intr-o secunda, secunda in care ea se va trezi, secunda in care soarele va asfinti.... Soarele! Azi a fost soare, s-au plimbat tinandu-se de mana, au alergat ca nebunii pe o trecere de pietoni cu prietena ei, prietena ei care ii este intotdeauna alaturi, la bine si la rau...acum este bine...! Parul lui cret mirosea a soare, el mirosea a ciocolata, iar ea mirosea probabil a....trandafiri..trandafiri de seara trecuta, trandafirii de pe strada nebuniei. Daca faci un lucru nebunesc, poti deveni nebun, dar poti deveni si fericit.  Ii e greu sa se debaraseze de ceaa ce a definit-o o viata intrteaga, profundul rational. Gandirea profunda si gandirea rationala, analizarea a tot ceea ce se intampla...lucruri care o definesc, lucruri care spera sa nu-i strice fericirea, dar el....el o intelege, el incearca sa nu-i dea motive prea mari de gandire, spune lucrurilor pe nume pentru ca stie ce fel de persoana are langa el. ii place acea persoana, ii place cand plange de nervi si cand ii dau lacrimile de ras...aici e meritul lui incontestabil...o face sa rada in fiecare secunda....Acum suna perfect acel `Te iubesc!`

   Zambeste...zambeste pentru ca azi a fost frumos, zambeste pentru ca si el zambeste, zambeste pentru ca vorbeste cu el, zambeste pentru ca i-a spus ca are ochi frumosi, zambeste pentru ca i-a zis ca are un aer romantic.... Copil tampit, de ce nu intelegi ca avea aerul acela romantic din cauza ta? Iar tu...tu erai frumos si miroseai a soare din cauza ei...  Erau frumosi, frumoasa ca o zi de mai, o zi dulce si plina de iubire...

Noaptea

      E fericita...e fericita ca o iubeste, e fericita ca il iubeste, e fericita ca il vede, e fericita ca lumea e a ei, a lor, a dragostei.

     Merge pe un drum pietruit cu trandafiri, trandafiri rosii ca buzele, ca unghiile si ca sangele ei, trandafiri ce miros a fericire. Nu-i vine sa creada ca aceasta noapte dulce ce miroase a  trandafiri este reala, pare rupta din povestile cu printi si printese, poveste ce dureaza de o luna incheiata in aceasta noapte dulce ce miroase a trandafiri, dar..pentru o saptamana, povestea se transformase in iad; trandafirii nu mai aveau petale, buzele ei nu mai aveau zambet, inima nu mai avea puls, numai ochii mai aveau lacrimi, lacrimi negre ce miroseau a sange. Acea saptamana plina de trandafiri morti a disparut, a disparut asa cum a aparut; se parea ca seva din tulpinile trandafirilor nu murise, murise doar entuziasmul ei, dar in momentul in care a auzit `Sunt doar niste prostii, iarta-ma!`..entuziasmul era exaltare, exaltarea raset, rasetul sclipirea din ochii ei, iar ochii ei erau scaldati in lacrimi de dragoste... Ochii lui, ochii lui stralucitori exprimau recunostinta, recunostinta ca ea l-a iertat, recunostinta ca trandafirii pot recompensa o noapte plina de parfum si iubire, iar ochii lor, ochii lor erau scaldati in sclipirea oglindirii...se oglindeau stelele, se oglindeau tradafirii, se oglindeau literele, se oglindeau ei...ei in fiecare stea, in fiecare trandafir, iar el....el se oglindea in fiecare bucla castanie care dansa in soare, soarele sarutului recastigat....

A ta

Pot fi uitata,pentru ca iubesc.

Pot fi pictata cand dulci cuvinte iti soptesc.

Pot fi pierduta pentru ca zambesc.

Pot fi vazuta cand te privesc

si un suras iti daruiesc.

E lumina destula, iar privirile mele

nu vad decat un singur chip.

E intuneric bezna, iar privirile mele

nu te gasesc. Am un gust livid.

E aer destul, iar narile mele

nu miros decat o singura adiere.

Nu am aer destul, iar narile mele

miros nimic…un porumbel in cadere.

Am mancare destula, dar gura mea

te cauta doar pe tine.

N-am ceea ce caut, iar gura mea

te vrea pe tine, iar a ta, pe mine.

Am inima mai mare decat trupul.

Am dragostea mai mare decat gandul.

Am bratele mai mari decat chipul,

iar toate astea-s pentru o inima

mai pura decat dragostea,

mai dulce decat o lalea,

mai stralucitoare ca o stea,

iar aceasta inima este a ta.