marți, 18 iunie 2013

Eliberare

Frumoasă şi tristă
ca sufletul
meu.

Frumoasă, căci frumuseţea
nu
e întotdeaună bună. Uneori
sau,de cele mai multe ori,
ascunde cel mai profund urât.
Şi tristă, căci odată ce întelegi
îţi vine să te sinucizi.
Căci simţi nevoia de eliberare, de
purificare, de
aer.
Întelegem prea multe.
Iubim.
Împliniti, dar
niciodată fericiţi.

Aerul nu suportă constrângeri. El este acolo şi 
totuşi
pretutindeni. Nu 
cunoaşte bariere.

Frumos şi trist.
Are radacini , dar
invizibile. Căci nu ştii
când se terminăă.
Chiar dacă pleacă, va
aparţine
lui. 
Ca sufletul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu