Omul trebuie să
trăiască.
Omul? Adică fiinţa umană,
trupul? Sau spiritul?
De ce-ar trăi? De ce-ar respira
aer? Fiinţa umană are nevoie, dar
spiritul nu. Dă-i iubire, puţină
prietenie, mai mult din gândire
şi... ghici ce? E viu!
Căci spiritul liber trăieşte, nu
omul. Omul, din păcate, doar
supravieţuieşte.
Întâi, oxigenul îi invadează
plămânii. Apoi, face-un pas şi încă
doi. Explorează. Învaţă. Merge. Cade.
Hopa sus!
Ciclul reîncepe cu o moarte
relativă. Otravă prin vene.
Dezintoxicare.
Şi-n a şaptea zi se odihneşte. Omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu