Acceptarea negării

N-am plătit nimic
niciodată. 

Niciodată... să nu spui
niciodată. Paradox. Parcă aşa e şi
viaţa însăşi. Dar eu, eu nu-s tot o
viaţă? O existenţă?
Niciodată! Mereu, întotdeauna...
Acum!
A plăti... am plătit, am primit?
Toţi facem greşeli şi toţi ajungem
A plăti
pentru ele. Uneori cu personala
persoană, cu personalul suflet,
cu ciudatul eu. N-am plătit nimic,
am fost cumparată.
Câştigasem totul sau... aşa credeam.
Am auzit ce-am vrut, am văzut
ce-am fost lăsată
să văd. Iar preţul eram
chiar eu.
Personalul "eu",
ciudatul "eu"...
Cel mai preţios fragment al
romanului.
Crima trandafirului.