- Imi place la mare pentru ca e curat tot timpul si pentru ca e sarat.
- Da, marea te spala.
- Si te sareaza.
- Tu ai fost vreodata la mare?
- Nu, dar am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
- Si cand ai intrat in apa ti-a iesit.
- Da, si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.
- Si mai e cineva in ea?
- Nu, doar noi doi...aaa...si marea.
O lasese in mijlocul plajei, cu niste sentimente de mijloc, cu un caiet plin cu poezii care ajunsese la mijloc. Care e substanta mijlocului in care era prinsa? Faptul ca intotdeauna a vrut sa fie in miezul problemei, curiozitatea care omoara pisica, iubirea care o cuprinde de mijloc si care o arunca in valuri pentru ca mai apoi sa o prinda si sa o sarute, sugandu-i viata? Care e substanta mijlocului? Totul si nimic? Poate ca da... Poate ca el era substanta.
Vrea sa stie cum va fi viitorul, ce o asteapta dincolo de nisipul fin si de marea albastra.... Vrea sa stie tot, doar ca viitorul o sperie. Ea stie ca se va intampla ceva care o va consuma din toate punctele de vedere si stie ca poate opri asta, doar ca...ea nu vrea.
-Pai si cand e furtuna nu intra apa in casuta?
- Nu, cand e furtuna intram noi in mare si ne plimbam pe valuri.
Nisipul pastreaza inca urma pasilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu