Are lacrimi de sange pe obraji si nu stie pentru cine sunt. Inima-i bate mai tare si nu stie pentru cine. Viseaza cu ochii deschisi si nu stie la cine.
O alta zi in care e confuza. Suvitele-i rebele ii mangaie obrazul imbujorat de amintirea lui, de parfumul lui, de vorbele lui...ale cui? Albul ii scoate ochii si pometii in evidenta, ii scoate sensibilitatea la iveala....a cui? Incearca sa se concentreze, dar gandul ii zboara la el si o enerveaza asta, o enerveaza prezenta omniprezenta din mintea ei, acea prezenta obsesiva ce nu vrea sa dispara...De ce? De ce asculta de trei ore continuu melodia care-i aminteste de el, melodia care-i aminteste de serile nebune de iarna...De ce?
Aceasta prezenta obsesiva seamana cu suvitele-i de par cret; si le inlatura de pe obraji, dar ele se intorc..il inlatura cu un gest involuntar din minte, dar el se intoarce....Suvite rebele...prezenta rebela....el...rebel....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu