urat cu tine ma comport.
Ai devenit urat si aiurit
daca stau sa ma gandesc, si mai ticnit
de cand noi doi n-am mai vorbit.
Barbat tampit, barbat scrantit,
de ce la mine n-ai venit?
De ce nu ai facut nimic
cand dragostea de piept iar te-a ciupit?
Cuvintele plutesc intre noi
ca-ntr-un vartej, inainte si-napoi.
Ce bine ca este, ce mirare ca apar
un sarut pierdut intr-un vis amar
atingeri daruite in zadar
intr-o noapte frumoasa de cosmar.
E o intamplare a sufletului meu,
mereu profunda, minunata mereu
ce doare si suspina cand
simte parfumul tau, plangand.
Du-ma, fericire, sus, acolo sa ma lasi
caci acolo il voi gasi pe el;
mereu inalt, mereu frumos,
mereu dulce si somnoros.
Lasa-ma sa indur
o pictura strangulata
de o ura consumata.
In timp, pe el chiar l-a uitat,
intr-o camaruta l-a aruncat
alaturi de o dragoste dura si deloc micuta
ce, un timp, a facut-o confuza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu