Suvite rebele

          Are lacrimi de sange pe obraji si nu stie pentru cine sunt. Inima-i bate mai tare si nu stie pentru cine. Viseaza cu ochii deschisi si nu stie la cine. 
       O alta zi in care e confuza. Suvitele-i rebele ii mangaie obrazul imbujorat de amintirea lui, de parfumul lui, de vorbele lui...ale cui? Albul ii scoate ochii si pometii in evidenta, ii scoate sensibilitatea la iveala....a cui?  Incearca sa se concentreze, dar gandul ii zboara la el si o enerveaza asta, o enerveaza prezenta omniprezenta din mintea ei, acea prezenta obsesiva ce nu vrea sa dispara...De ce?   De ce asculta de trei ore continuu melodia care-i aminteste de el, melodia care-i aminteste de serile nebune de iarna...De ce? 
         Aceasta prezenta obsesiva seamana cu suvitele-i de par cret; si le inlatura de pe obraji, dar ele se intorc..il inlatura cu un gest involuntar din minte, dar el se intoarce....Suvite rebele...prezenta rebela....el...rebel....
     
               

WIND by the 2nd group

    Wind stubbornly blows almost everywhere
   Wind is when you embrace me and I feel your love
   Wind means the freedom to make your own choices
   The wind is whispering memories to the ear
   A mixture of spicy scents almost unbearable and harmful
   Wind is the warm air that keeps me safe,
   The voice that whispers a lullaby each time i go to sleep at night
   Wind is the voice that soothes me
   Ever-changing power soothing and scorching me and full of life 
                                                                                        and death
   The wind is like an invisible person that,
   When coming by you,
   He manages to remind you about all your memories

   And then,

   He steals them to bring you new ones.

   Wind is like a feeling which appears and

   Disappears but,

   Leaves in your soul an unbearable mark.

        The wind...Its power, its touch, its softness

        So many feelings, thoughts and acts,

        The simple things that weigh much.

                So whispers from nowhere!

   

Cosmaruri ce ma dor

             Am un cap un pic cam sec
             Si prea multe nu pricep
             Simt o soapta ce sopteste
             Ca el poate ma iubeste.

             De ce te-ai fi iubind
             Barbat tampit,
             nesuferit?!
             De ce te-ai fi visand?
             In loc sa dorm,
             din pat cobor,
             umbland ca nebuna,
             privind cum zambeste luna.


             Sunt egoista si totusi iubesc.
             Te iubesc pe tine,
             in loc sa ma vad doar pe mine
             si iubesc dragostea,
             dragostea care ma mistuie
             si care ma doboara.


            Esti nebun si din cauza ta,
            innebunesc si eu
            Te urasc si totusi
            te privesc, visand
            cosmaruri ce ma dor,
            s-ar putea sa savarsesc un omor.
            Voi omori tot ce e uman in mine
             Pentru a putea sa nu te mai iubesc
                        pe tine!




        

Parfumul tau

     Cand soarele-a apus
                  Povestea a-nceput
     timpul usor s-a scurs,
     iar tu....ai ramas mut!
     
     Mi-e dor de-acele momente
     cand inima-mi sarea din piept
     Mi-e dor de-acele momente
     cand totul era perfect.

     Mi-e dor de parfumul tau
     apoi...am crezut ca esti al meu
     A doua zi mi-ai demonstrat
     ca-s nebuna si am visat!


     Iti simteam inima cum bate
     credeam ca am iin fata o carte
     in care citesc si vad
     dragostea invadand al tau corp.

     Iti simteam mana mangaindu-ma,
     patrunzandu-mi pana-n suflet,
     afara se-auzea un vuiet...
     ma si imaginam crizandu-ma...

     Mirosul tau il port mereu,
     acele imagini apar la greu
     acea noapte a fost perfecta,
     tocmai pentru c-a fost discreta!
     Numai noi stim si am stiut
     ceea ce in acele momente s-a nascut.
    


   
    






       

Nichita Stanescu - Geneza

               Ne opream in fata fiecarei luciri,
          atingandu-ne tamplele.
          Si cum te tineam cu bratul, langa inima,
          coama ta inelata imi imbraca umarul
          cu o mantie fosnitoare.

         Ne priveam unul pe celalalt, deodata,
         ca pe-o harta a lumii.
         Radeam de-nfatisarea noastra, de faptul
         ca am doua maini.
         Le-ntindeam in aer, si tu
         credeai ca sunt doua spite de roata,
         in timp ce gandurile ni se fugareau
         pe o aeriana campie.
         Se chemau, se sarutau
         pe o aeriana campie.

         Uite, strigai, pe aceste frunti omenesti
         se sprijina lumea ideilor,
         asa cum odinioara pamantul se sprijinea
         pe spinarile elefantilor indici!

O fantoma pe scarile liceului....

         S-a trezit in acea dimineata cu un zambet in coltul gurii, nestiind ce neplaceri ii va aduce ziua ce abia incepuse. A luat micul dejun mai tarziu decat de obicei, lenevind in pat pana tarziu. Inainte de a-si da seama, timpul trecuse si trebuia sa plece la scoala...s-a imbracat in graba, s-a dat cu rimel si gloss, iar de par nici macar nu i-a mai pasat stiind ca e cret si ca nu poate sa-i faca nimic...
        A intrat pe poarta liceului zambareata, fiind o zi frumoasa, calduroasa in comparatie cu cele ce tocmai trecusera.... urca treptele liceului si vede o scena care i-a sters acel zambet strengaresc pe de buze...i-a vazut! inima parca i s-a oprit pentru o secunda... In acel moment, nu mai era o rockerita creata, ci o fantoma intr-un liceu in care nu stia ce cauta..voia sa fuga, sa se ascunda, sa nu mai stie nimeni ca ea exista, insa in felu-i caracteristic a afisat zambetul de femeie fatala si nu a lasat sa se vada nimic....doar prietena ei ii simtea furia pe propria-i piele, unghiile sale facusera cunostinta cu mana persoanei care i-a fost alaturi... A rupt foi dupa foi de furie, a plans si nu a dormit o noapte intreaga, dar bucuria a venit in zori...a inceput sa faca glume in versuri, prietenele ei radeau in hohote citindu-i creatia, ei ii sangera sufletul stiind ca astazi va trebui sa-l vada din nou...nu putea sa-l priveasca in ochi fara ca ochii sa-i lacrimeze, iar picioarele sa i se inmoaie...dar si de data aceasta, fata nu a aratat nimic, zambind si facand glume... 
      In fiecare zi va trebui sa-l vada si poate ca odata cu trecerea timpului ochii lui nu-i vor mai aduce un nod in gat si lacrimi de sange... Maine va fi o alta zi in care o fantoma va urca scarile liceului simtind ca nu mai poate face nicio miscare, ca fiecare celula din corp s-a transformat in cenusa, dar durerea din suflet o face sa simta ca nu e totul pierdut, acea durere care o face sa radieze si sa zambesca,acea durere care o inalta si ii da forta de a merge mai departe...

!!!

                  El nu-i diferit,
                  E ciudat!
                  El nu-i frumos,
                  E cascat!

                  I-am spus ca-s rea
                  Si nu m-a crezut
                  El a vazut cum sunt
                  Atunci cand am cazut!
                  `Esti sensibila!`, mi-a spus
                  `Nu-i adevarat!`, i-am raspuns


                  Ma-ngrozeste
                  ca ma `citeste`!
                  Ma-nfior cand....
                  stiu ca ma iubeste!

                   Pe `EL` nu pot sa-l mint,
                   Nici el pe mine
                   ca ma prind!!!


                   Suntem doi nebuni,
                   cica `scriitori`
                   Eu zic ca mai bine...
                   `Visatori`!!