Uneori adora singuratatea. O zi a ei, doar a ei, pe care refuza sa o imparta cu altcineva. Balansoarul in mijlocul gradinii, aerul curat, o carte si melodia lui John Lennon pe fundal face aceasta zi de iunie perfecta.
Lucrurile nu sunt complicate,nu au fost niciodata, oamenii le fac asa. Este incapabila sa inteleaga de ce oamenii nu sunt sinceri unii fata de altii, dar si cu ei insisi totodata. De ce este atat de greu sa spui lucrurilor pe nume, de ce fiinta umana nu cunoaste cuvantul `respect`?
O carte si o melodie care te fac sa te gandesti la ceea ce are sens cu adevarat, la toate lucrurile care se intampla cu un motiv si pe care refuzi sa le vezi, la scopul cu care o carte a fost scrisa, la modul in care niste simple versuri prind viata cu ajutorul unor acorduri de chitara. Simplitatea unui sarut asternut pe obraz, dragalasenia unei imbratisare afectuoase si siguranta prieteniei… substantive simple care inseamna mult. Ironic, nu?
Uneori adora singuratatea. Doar ea cu sinele sau. Doar ea cu o carte. Doar ea cu un o legenda moarta de mult. Doar ea cu un balansoar in mijlocul unei mari verzi, imbracata comod, simtindu-se libera in lumea ei nebuna, conturata cu alb, negru, rosu si verde. Doar ea si obrajii ei gadilati de o suvita castanie si ondulata.
Adoara simplitatea unei zile lipsite de nebunia orasului. O zi cu unghii negre, o zi simpla in singuratatea desavarsita pe care si-a dorit-o dintotdeauna pentru ca tocmai realizase ca s-a descoperit pe ea insasi, citind o carte… va fi singura intotdeauna, singura in singuratatea singuratatii unei carti, a unei melodii si a unui balansoar in gradina. Va fi ciudata intotdeauna, ciudata in ciudatenia ciudateniei creierului uman.
Singura si ciudata, refuzand a fi inconjurata de niste incuiati care sa-i spuna cum sa-si traiasca viata cand nici macar pe-a lor nu-s in stare sa o savureze cu fiecare zi. Viata nu trebuie gandita, controlata sau planificata, ci traita si simtita., dar… Atunci cand societatea si lumea iti cer sa rationezi, cand nesiguranta te impiedica sa vezi dincolo de aparentem iar prejudecatile sa simti, devii o umbra in propria-ti viata.
O zi fara internet, facebook, telefon sau orice implica viata sociala. O zi a ei, o zi speciala al carei substrat il intelege doar ea, ziua in care un pupic innocent pe obraz inseamna mai mult decat o mie de cuvinte. Mai lipseste ploaia, dar ajunge si cerul innorat.
A adormit in bratele lui, iar singuratatea ei reprezinta o carte, o melodie geniala, un balansoar in gradina si un prieten care iti aminteste de copilarie, de bunici si de zilele de vara in care nu aveai griji, inima franta sau lacrimi in ochi…un prieten care nu are nevoie decat de o privire pentru a simti cu ochii.
Ooo.. singura in singuratatea singuratatii ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu