Buclele-i castanii dansau sub adierea vantului, ochii ii straluceau, iar ea zambea...Zambea gandindu-se la strada pietruita cu trandafiri rosii, strada ce mirosea a adolescenta, a dragoste, a soare si a ochii caprui ce-i zambesc in fiecare zi, acei ochi care exprima dulceata tineretii, a nebuniei si a impulsivitatii, dar... O usoara nostalgie ii intuneca mutrisoara, ochii negri si mici s-au plostit, isi intoarce privirea in urma, iar o lacrima cristalina ii aluneca pe obraz. Vede in mijlocul strazii un trandafir pe jumatate ofilit, in mijlocul strazii ce mirosea a dragoste, un trandafir aproape murea...De ce? Oare ce cauta acolo? Oare de ce o durea sufletul? Oare de ce lacrima cu lacrimi de culoarea trandafirilor?
Era un trandafir lasat in urma, un trandafir ce a lasat in inima ei frageda o amintire inca vie, amintirea celui pe care inca nu l-a uitat...`Draga grava si uluitoare faptura, mi-ai lasat in suflet o dulce arsura`, poezia lui Nichita ii rasuna in minte....`Dulce`, dar tot o arsura, o arsura ce doare, o arsura ce sangereaza, o arsura care in urma cu trei secunde i-a facut ochii sa lacrimeze. El apare iar in calea ei cu un imens buchet de trandafiri proaspeti...aproape a uitat de trandafirul stacojiu ce sta si implora indurarea, dar ea mai face un pas in fata pe strada pietruita cu trandafiri.
`Draga grava si uluitoare faptura`....O parte din ea inca priveste in urma, o parte din ea inca tanjeste la acel trandafir pe jumatate mort, dar trandafirii proaspeti miros atat de frumos...
Trecutul inca o bantuie, pulsul i se accelereaza, ochii ii lacrimeaza, mainile-i sunt reci si tremura...
De ce trebuie sa suferi? De ce inca piveste in urma?
`Ce este amorul? E un lung prilej pentru durere. Caci mii de lacrimi nu-i ajung si tot mai multe cere.`(Mihai Eminescu)
Ce este dragostea?
Ce este dragostea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu