Intr-o zi de toamna
L-am intalnit pe el,
Pe acel `El`,
Iar totul s-a schimbat,
Lumea a-nviat.
El...e singurul
Care mi-a facut picioarele sa tremure,
Inima sa framete,
Obrajii sa roseasca,
Sufletul sa calatoreasca.
El...e ca un copil mare
Ce are nevoie de o imbratisare
E ca un copil mic
Ce nu vrea sa fie mintit.
El...atunci cand ma priveste
Parca-n adancul inimii citeste,
Cand imi zambeste
Totul in jur straluceste.
El...el ma enerveaza
Ma simt ca-ntr-o stare de emfaza
Fara sa pot face nimic
Pentru ca nu pot supara un copil mic.
E cea mai lunga poezie
Incep sa cred ca am sclipire
Ce simt imi ofera inspiratie
Off! Dac-ar fi o relatie...!
Am inceput sa tremur
Oare e cutremur?
Nu, sunt fluturasii din stomacul meu
Off!as fi preferat sa fiu rapita de un
zmeu.
El..nu stiu ce are
Ieri parea confuz,
Din ochi imi cerea sa-l scuz
Si tot nu stiu ce are!!!
Sunt ca o jucarie
In mainile lui,
As cere ajutor, dar cui?
Tu, Iubire, ma inspiri
M-ai facut sa merg pe valuri
Fara sa ma gandesc cand ajung la mal,
Tind sa cred ca asta e un final...
Pentru Denny si Crina care m-au batut la cap sa pun aceasta poezie pe blog
prea frumoasa poezia:x mai ales k este scrisa cu suflet sh mie mi se pare ca se vede , dar nu toti vad asta;) tine-o tot asa cassie>:D< , la mai multe poezii:p
RăspundețiȘtergere:)):))pai de gura voastra...face omul orice
RăspundețiȘtergeream știut întotdeauna că dragostea din adolescență este cea mai grea de mânuit într-o poezie
RăspundețiȘtergere:)))imi place ce ai spus...ai dreptate
RăspundețiȘtergere