Maşina asta e mai bătrână decât voi! Să vă iubiţi mult,copii!

Hei, ce faci?
Uite, nesimţitul, nu răspunde, îi dau si eu o dată prima mesaj şi nu răspunde.
(dupa 2 ore) Hei, îmi pare rău că răspund aşa târziu, dar am avut o problemă în familie şi abia acum am ajuns acasa.
(ha, i-auzi, smecheraş, o dă la vrăjeală) Da, sigur, înteleg, îmi pare rău, sper că s-a rezolvat.
Da, e ok acum. Tu ce faci?
Hmm, bine, să zicem, mă plictisesc.
Pai daca te plictisesti, cred că e cazul să îţi reamintesc de invitaţia mea la cafea, rămâne valabilă.
(amuzată) Ok, unde şi la cât ne vedem?
Pai, spune tu, e ok oriunde atâta vreme cât accepţi în sfârşit să ieşi cu mine.

Şi aşa începea povestea.

(amuzată şi enervată în acelaţi timp) Ai cam întârziat.
(panicat) Da, 30 de secunde!
( bun, îmi place, ştie să dea replica ) Ok, hai la o bere!
Parca era cafea, ok, bere!

Şi asa începeau întâlnirile. Un ameţit care nu găsea intrarea în pub, o repezită care îl lua la mişto, credea că o să fie o distracţie de-o seară, că doar nu avea chef de nicio chestie cu vreun tip, fie ea serioasă sau nu.
Credeau ca vor rămâne nişte străini unul pentru celălalt, doar că lucrurile s-au schimbat la primul sărut sau poate la prima atingere sau poate la prima strângere de mână. Sau poate că se întamplă în fiecare zi, poate că dragostea te loveşte în fiecare zi, poate că fluturii din stomac se transformă în molii care nu mai dispar, ci te rod mai tare şi mai tare. Poate că au trecut două zile sau poate că au trecut 6 luni. Poate că e doar o poveste ca Bella şi Edward, poate că e un clişeu, poate că trăim în clişee, în poveşti în care credem pentru că ne-am dori să devină realitate, poate că e un vis sau poate că e ceea ce traiesc ei în fiecare zi. Şi el credea că o să fie o altă fată prostuţă pe care o să o înşele din a doua zi.. Nu a fostaşa, era o scorpie şi îl enerva că nu îl lăsa să se apropie de ea.

Un drum de ţară, doi copii, o maşină. Să vă iubiţi mult, copii! Oh, de-ai şti, străine, cât se iubeau.
Dorinţe uitându-se la stele, promisiuni în miez de zi şi-n miez de noapte, săruturi spontane, muşcături jucăuşe.
Cred că aşa se simte dragostea.

Işi dorise mereu mult de la viaţă, de la viitor, de la ea şi de la propriile-i forţe. E ciudat... nu a fost aşa nicodată şi nu ştiu dacă e corect să fie aşa, eu trebuie să mă bazez doar pe mine, ce dacă îmi spune în fiecare zi să mă bazez pe el, că e acolo să mă susţină. Dar simt că aşa e. Vreau să mănânc ciocolată. Vreau să mănânc îngheţată. Vreau să fac o facultate şi să fiu pe picioarele mele, să reuşesc în ţara asta de căcat. Diferenţa e că le vreau pe toate cu el. Sa îi spun asta? Poate şi-o ia în cap...

6 luni fericite împreună. La mulţi ani cu o săptămână înainte!

Teatru

Şi recitam
poeme
în gura
mare.

Şi - conjuncţie, deci
mai făceam ceva înainte.
Studiam gramatica
matematicii, se pare că ezoteria mă atrage.
Recitam, îmi luam avânt şi
nişte aer în plămâni. Împărtăşeam
şi credeam că
asta e de ajuns. E trist.
Poeme... viaţa mea s-a transformat
într-o elegie, pe care nu eu,
eu nu am scris-o. Cine?
În gura mare, cu glasul ridicat,
cu pieptu-mi umflat. Mă auziţi?
Recitam poeme în gura mare! căci..
poate aşa v-ar mai fi înviat sufletul.

oh, Hamlet... până şi
 acum e
teatru.

Cine mi-a scris
elegia?

Pentru tine

Să vedem cine e mai
vulnerabil
în faţa
enervării.

Să vedem... nu eu, nu tu,
noi. Ce ciudat, noi.
Cine? cum cine?
Am stabilit asta deja,
NOI!
Vulnerabil, vulnerabilă,
vulnerabili.
Am fost vulnerabili
şi
am devenit
puternici. Mai ţii minte?
Împreună suntem mai puternici.
Doi.
În spatele, în faţa, în lateral.
Împreună.
Enervare, inervare, o ia la vale,are,
n-are, care, moare, mare.
Iubire mare, monşer!

Rime

ai plecat şi
te-ai intors
cu un pas uşor frapant.
mă obişnuisem cu plecarea, devenea chiar
amuzant.

întoarce-te, iubite, explică-mi
cum de m-ai iubit şi
de ce-mi jurai fierbinte
că mă iubeşti
infinit.

nu, stilul nu mi l-am schimbat
şi nici rimele nu-mi plac.
nu mă cred un Eminescu, clasicul
e îngropat.

ce-i mai sus, e-un vis,
de-nţeles e lesne chiar.
tu eşti azi aici, cu mine, lângă
pat, cu un
motan.

words

PIC, PIC, PIC

Îmi place ploaia.

Pic, pic, pic.
Fiecare picătură (pic!)
are povestea ei,
cascada ei de gânduri
şi nelinişti.
O altă picătură (pic!);
intervine amintirea copilăriei,
se iau la întrecere, dar...
Nu merg paralel!
Pic! Pic! S-au întâlnit.
S-au oprit! Merg împreună,
contopindu-şi particulele de
apă, într-una mai
consistentă.
Seamănă cu Sufletul Lumii.
Piiiiiiic!

Mirror

If the mirror had revealed
your personality, would
you dare watching?
Tell me what you want
and look into your own
eye.
Tell me who you are
and look into your other
eye.
Bright, blue, green or
black.
Dark, little or
big.
Just look at them.
Would you dare watching?