duminică, 8 mai 2011

Sarutul

Pun mana pe mana ta
si un curent brusc ma-nconjoara,
ca o ploaie dulce de vara.

Pui mana pe mana mea,
iar mainile noastre se contopesc
intr-un sarut
proaspat ca gustul unui fruct.

Pun mana pe sarutul nostrum
si-l simt de netulburat,
dulce-amarui, chiar putin sarat.

Pun mana pe spiritual sarutului
si ma gandesc la tabloul marii.
Spiritul sarutului nostru este infinit.

Pun mana pe infinit.
E ca un copil rasfatat.
Noi suntem niste copii rasfatati.

Pun mana pe fericire
si nu simt nimic.
Fericirea sunt eu!

vineri, 6 mai 2011

`Scarba nenorocita!`

          `Cu totii suntem ciudati in felul nostru, daca nu am fi, am muri de plictiseala.`     
           `Eu mai sunt si scarba nenorocita pe langa ciudata.`
            `Hai, astea sunt chestii spuse din simpatie.`


          Chestiile marunte si frumoase iti infrumuseteaza viata, gen...sa auzi `scarba nenorocita` pe hol de la tacanitul care ti-a fost coleg de banca...cu care nu ai vorbit aproapte doua luni dintr-o prostie si care vine in ora de chimie sa te intrebe `Ce mai faci?`.   Sau...acelasi tacanit care iti poceste poeziile....pentru el, `Expansiune` e `Emancipare`..., `A ta` e `Ata`....si multe altele....
                      Scorpiule....facebook-ul nu vrea sa fim frati...:)))
                      Ciudatule....cred ca am priceput simbolul Anei G...(ca tot nu tin minte)
                      `Fistilinule`...de o saptamana nu ma mai enervezi...
                       Imi era dor de tine:))! 




miercuri, 4 mai 2011

Nebunia cea mai inteleapta


               Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

      Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.


     Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.


    Priveste luna ce-i zambeste si realizeaza ca il iubeste. A realizat ca ii e dor de el pentru ca e plecat si numara secundele pana la intoarcerea lui. Isi reaminteste discutia aprinsa si dulce se aseara. 

    Imi e dor de tine...!


luni, 25 aprilie 2011

Analogia

Versuri fara noima,
lacrimi fara forma,
un alfabet urat si sfaramat…
asta-i ceea ce in urma ai lasat.                                             

`…aceste litere trebuie sa se intalneasca
pentru a putea sa supravietuiasca…`
Acele litere nu s-au intalnit,
dar, cu toate acestea,
ele au supravietuit….
una cu zambetul pe buze
ce nu simte chemarea,
cealalta, cu durere in suflet,
isi plange ardoarea.
Bucle inlacrimate-n ploaie,
un ochi negru ce nu mai zambea in zare.

Credea ca acea banca din parc
in umbrele lor iar va dansa;
credea ca acele lacrimi negre
niciodata nu vor mai aparea…,
dar visul s-a stins,
soarele chiar de rasarea, in aceeasi clipa,
cu o culoare sangerie asfintea.
Ochii ei inlacrimati
in asta zi nu-s rimelati,
ci o scanteie ii rechema, dar el…
el iar nu-i ia in seama.

Versurile nu pot exprima
cand n-au pana si cerneala;
problema nu se poate solutiona
cand n-ai algoritmul pe care-l asterne foaia,
iar relatia…nu poate functiona
cand n-ai scanteia ce invinge ploaia.
Si-asa…analogia
a invins chiar teoria,
a impiedicat copila
sa descopere iubirea…

marți, 19 aprilie 2011

Alfabetul


       Din punctul de vedere al lui `C`,
        baiatul este o enigma mare
        mereu dulce, mereu fulgeratoare.

       Din punctul de vedere al lui `P`,
       capatul opus este o intamplare,
       una dulce, amintita-n zare.

      Din punctul de vedere al lui `R`,
      fata este o nebuna care
      zambeste, plange si viseaza,
      dar care, in preajma lui, se micsoreaza.

     Din punctul de vedere al lui `S`,
     capatul  opus este o provocare,
una grea, castigate fara confruntare.

    Din punctul de vedere al alfabetului,
    aceste litere trebuie sa se intalneasca
    pentru a putea sa supravietuiasca.

   Uite-asa raman ei orbi
   soarbe-i  tu de poti sa sorbi;
   s-au trezit  confuzi  fiind,
  dar ea  fara  el si el fara ea
   se vor  fi  trezit  murind.
   Ce mirare ca e, ce bine ca apare
   litere  daruite cu o  sarutare
   alfabetul  lipsit de lacrimi amare
   caci  el si ea  se iubesc cu ardoare.

 Din punctual de vedere al literelor,
 amintirile lor vin din viitor, nu din trecut
 cand vor si dansat un vals tacut.