Al meu Romeo....a ta Julieta

Nebunia cea mai inteleapta

               Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

      Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

     Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.

    Priveste luna ce-i zambeste si realizeaza ca il iubeste. A realizat ca ii e dor de el pentru ca e plecat si numara secundele pana la intoarcerea lui. Isi reaminteste discutia aprinsa si dulce se aseara. 

    Imi e dor de tine...!

Analogia

Versuri fara noima,

lacrimi fara forma,

un alfabet urat si sfaramat…

asta-i ceea ce in urma ai lasat.                                             

`…aceste litere trebuie sa se intalneasca

pentru a putea sa supravietuiasca…`

Acele litere nu s-au intalnit,

dar, cu toate acestea,

ele au supravietuit….

una cu zambetul pe buze

ce nu simte chemarea,

cealalta, cu durere in suflet,

isi plange ardoarea.

Bucle inlacrimate-n ploaie,

un ochi negru ce nu mai zambea in zare.

Credea ca acea banca din parc

in umbrele lor iar va dansa;

credea ca acele lacrimi negre

niciodata nu vor mai aparea…,

dar visul s-a stins,

soarele chiar de rasarea, in aceeasi clipa,

cu o culoare sangerie asfintea.

Ochii ei inlacrimati

in asta zi nu-s rimelati,

ci o scanteie ii rechema, dar el…

el iar nu-i ia in seama.

Versurile nu pot exprima

cand n-au pana si cerneala;

problema nu se poate solutiona

cand n-ai algoritmul pe care-l asterne foaia,

iar relatia…nu poate functiona

cand n-ai scanteia ce invinge ploaia.

Si-asa…analogia

a invins chiar teoria,

a impiedicat copila

sa descopere iubirea…

Alfabetul

       Din punctul de vedere al lui `C`,

        baiatul este o enigma mare

        mereu dulce, mereu fulgeratoare.

       Din punctul de vedere al lui `P`,

       capatul opus este o intamplare,

       una dulce, amintita-n zare.

      Din punctul de vedere al lui `R`,

      fata este o nebuna care

      zambeste, plange si viseaza,

      dar care, in preajma lui, se micsoreaza.

     Din punctul de vedere al lui `S`,

     capatul  opus este o provocare,

una grea, castigate fara confruntare.

    Din punctul de vedere al alfabetului,

    aceste litere trebuie sa se intalneasca

    pentru a putea sa supravietuiasca.

   Uite-asa raman ei orbi

   soarbe-i  tu de poti sa sorbi;

   s-au trezit  confuzi  fiind,

  dar ea  fara  el si el fara ea

   se vor  fi  trezit  murind.

   Ce mirare ca e, ce bine ca apare

   litere  daruite cu o  sarutare

   alfabetul  lipsit de lacrimi amare

   caci  el si ea  se iubesc cu ardoare.

 Din punctual de vedere al literelor,

 amintirile lor vin din viitor, nu din trecut

 cand vor si dansat un vals tacut.

zambeste

      Scrie in fiecare zi si scrie pentru ca nu se poate abtine...scrie pentru ca se gandeste non-stop la el, scrie pentru ca fluturasii din stomac nu-i dau pace, scrie pentru ca altfel nu s-ar putea abtine sa nu-l sune...vrea sa stie ca face, daca a dormit, daca a mancat, daca e fericit, daca e trist...

      Viseaza fiecare detaliu, fiecare expresie a chipului sau, fiecare lucru pe care ar putea sa i-l spuna...

       Nu mai are nevoie de aer, de mancare, de somn...are nevoie de el, are nevoie sa stie ca si lui ii pasa, are nevoie sa vorbeasca cu el, are nevoie sa stie ca e bine, ca nu mai e suparat...Are nevoie de maturitatea lui barbateasca alaturi de maturitatea ei copilareasca, are nevoie de ochii lui caprui alaturi de ochii ei mici si negri, are nevoie de parul lui saten alaturi de buclele ei castanii, are nevoie de parfumul lui in aerul pe care-l respira...are nevoie de aer!

      Vrea ca fluturasii sa-l aduca langa ea, vrea ca fluturasii sa faca noptile de asteptare mai dulci, vrea ca fluturasii sa faca o minune...

     Are nevoie de gustul lui, are nevoie de mutrita lui de copil, are nevoie de vocea lui, are nevoie de parfumul lui, are nevoie de zambetul lui, are nevoie de strungareata lui adorabila, are nevoie de el, langa ea.

    Isi doreste sa-l stranga in brate si sa-i spuna ca totul va fi bine, isi doreste sa o lase in viata lui, isi doreste sa faca parte din problemele lui, isi doreste sa nu mai fie atat de protector, isi doreste sa-i dea macar un semn, isi doreste sa se gandeasca la ea, isi doreste sa-si doreasca sa o aiba alaturi, si-l doreste pe el!

    Zambeste...zambeste fara motiv, zambeste pentru ca nu stie de ce zambeste, zambeste pentru ca poate si el zambeste, zambeste pentru ca stie ca e frumoasa cand zambeste, zambeste pentru ca are o scanteie in ochisorii mici si negri, zambeste pentru ca are buzele rosii, zambeste pentru ca ii ca e frica sa nu viseze in zadar, zambeste vietii, ii zambeste lui, zambeste ploii, zambeste cartii pe care o tine in maini, zambeste cand isi aminteste ca prietena ei si prietenul lui ii ajuta, zambeste pentru ca stie ca langa el va fi fericita, zambeste pentru ca acum e fericita, zambeste pentru ca isi aminteste de zambetul lui, zambeste pentru ca de 3 nopti nu doarme, zambeste.....!

      

   

Ploaia

                       Nu am crezut ca simt ceva,
         dar privirea ta intamplatoare
         inima ma sageta.
         Privesc picaturile de ploaie
         si ma-ngrijorez;
         n-ai raspuns la a mea scrisoare,
         iar acum, cu lacrimi negre sangerez.

         M-am chinui o noapte si o zi
         din suflet sa te caracterizez;
         filistin esti doar cand vrei,
         copil esti doar mereu,
         dar dulce...dulce esti doar al meu!

        Toata ziulica asta dulce si ploioasa
        Ma gandeam la tine; deveneam dragastoasa.
        Mi-au parut bujori in obrajori
                    zambetul nu-mi mai parasea chipul,
        iar eu, rosind, stiam motivul.

        Afara ploua, iar eu zambesc,
        tu nu-mi raspunzi si ma tot gandesc
        daca dormi dulce si de nepatruns,
        daca intr-o casa calda te-ai ascuns...

        Prietenii nostri ne joaca feste,
        vorbesc soptit si nu ne dau de veste
        cred ca vor sa puna in scena o poveste...
        Povestea mea, a ta, a noastra
        si brusc, in mod cumplit, iar sunt dragastoasa.
        Ce faci tu, din mine, dulce copil?
        ai aprins si cel din urma fitil
        si chiar nu vreau...nu vreau deloc 
        sa ma complic, sa visez si sa stric tot.
    Ce faci tu, din mine, dulce copil?