ai plecat şi
te-ai intors
cu un pas uşor frapant.
mă obişnuisem cu plecarea, devenea chiar
amuzant.
întoarce-te, iubite, explică-mi
cum de m-ai iubit şi
de ce-mi jurai fierbinte
că mă iubeşti
infinit.
nu, stilul nu mi l-am schimbat
şi nici rimele nu-mi plac.
nu mă cred un Eminescu, clasicul
e îngropat.
ce-i mai sus, e-un vis,
de-nţeles e lesne chiar.
tu eşti azi aici, cu mine, lângă
pat, cu un
motan.
